duminică, 6 noiembrie 2016

Sărmana ființă omenească!

  E capabilă de  toate relele, dar în ea se  găsește  și comoara  binelui„
Mihail Sadoveanu, 5 noiembrie 1880,Pașcani/19  octombrie  1961,  Vânători, Neamț

Deunăzi, absolut din întâmplare, aflam din  blogul cuiva, care a mers la școală în aceeași vreme cu mine, cum i-a fost lui spălat creierul, în gimnaziu, când a trebuit să  fi făcut cunoștință cu  poeziile unora, femei și bărbați, aflați  în totală  obediență față  de regimul   instaurat   în vremea aceea. Nu fac politică, nici nu discut chestiunea, chiar dacă, absolventă de Filologie fiind, poate că  n-aș fi chiar străină  de  fenomenul literar.
Manualele  noastre de Limba Română cuprindeau câte  o poezie scrisă de Nina Cassian, Veronica Porumbacu, Mihai Beniuc, Dan Deșliu (uite  că alte nume ”rele” nu-mi mai amintesc) dar atunci, în gimnaziu,  profesorul meu de  Limba Română, regretatul Gheorghe Fulga, căruia  astăzi, ca și-n alte  rânduri,  îi  dedic  un pios gând de recunoștință, ne-a   învățat  să iubim  literatura. DA!  Să o iubim! Memoram  cu mare plăcere pasaje mari din ”Scrisoarea III, din ”Pastelurile” lui Alecsandri, din poezia socială a lui Coșbuc,  ne plăceau „ Fabulele „lui  Alexandrescu și  Donici , dar și  ”Amintiri din copilărie”,  ”Ardealul”( știu și astăzi  , pe dinafară, întreg textul din manual)  ”Un om năcăjit„, ”Domnu Trandafir„, deși,  citeam și texte precum”Mitrea ”Cocor”,  „Desfășurarea”„Să nu uiți, Darie!”.

Astăzi este  ziua lui  Mihail Sadoveanu. 
Mulți îl critică, i se tooot descoperă pete negre, ca și lui Marin Preda, ca și altora.
Știi ceva?
Noi  nu am fi ceea ce suntem, dacă nu i-am fi citit pe toți, așa cu toate ale lor.
De  ce să arunci cu noroi în Eugen Jebeleanu?
 Ai citit „Elegie pentru floarea secerată„ ?Dacă   răspunsul este nu, du-te și caut-o!
Ai citit „Taine „, dar ”Hanu Ancuței”?
Fă-ți timp  și  deschide cărțile astea vechi, prăfuite,  abia după aceea să   vezi dacă, în școală,  ți-a fost spălat, cumva, creierul.
Am căutat  pe internet„Taine„, pentru că-mi este greu să   transcriu textul din carte. 
Să știi că nu l-am găsit, în schimb, am  descoperit  fel și fel de  site-uri   cu rezumate și ”comentarii”, unele  de-a dreptul jalnice, la îndemâna   elevilor leneși.

În vară, am fost într-un loc minunat. Mi-am lăsat sufletul să povestească-

http://incertitudini2008.blogspot.ro/2016/07/in-dumbravioara-de-la-marginea-satului.html

6 comentarii:

  1. Ca studentă la Filologie,cartea mea de căpătâi, în studierea literaturii, a fost ”Teoria literaturii„, de R. Wellek și Austin Warren. Ce am învățat , printre altele ,este că ”biografia unui scriitor poate fi judecată în raport cu lumina pe care o aruncă asupra creației literare propriu-zise; dar putem, desigur, să o susținem și să o justificăm și ca mijloc de a studia omul de geniu, dezvoltarea lui morală, intelectuală și emoțională, ca mijloc care prezintă un interes intrinsec propriu.....scriitorul nu este decât un om a cărui dezvoltare morală și intelectuală, a cărui carieră externă și a cărui viață sufletească pot fi reconstituite și pot fi evaluate după anumite norme, de obicei, împrumutate dintr-un sistem etic oarecare sau dintr-un cod al bunei purtări....”, pagina 108.

    RăspundețiȘtergere
  2. Artistul se salveaza prin arta sa,spunea un istoric de arta...cam asa ceva!
    Apoi,spune un aforism,ptr orice bob de intelepciune/har,exista si un bob de nebunie!

    ps:Eu mereu povestesc altora despre cazul Enid Blyton.,despre care stii si tu.


    RăspundețiȘtergere
  3. Dacă este să rămânem în ipostaza de”analiști”, ( măi , să fie, că prea fac toți analiză) ajungem să spunem că nu există nicio cale de a obține perfecțiunea decât dacă ai fi Creatorul. Ceea ce nici nu cred că poate fi, măcar, atins cu gândul, decât așa cum spui, într-o formă de nebunie.
    Și cel mai mare efort de creație are o durată limitată, el ocupă acel timp, în care sufletul parcurge diverse stări, dar toate acestea sunt clipe.

    Nu-mi permit eu cine știe ce judecăți; ideea de la care am pornit era că nu înțeleg cum și de ce unii, ajunși la vârsta înțelepciunii, oameni care au obținut titluri importante, asta însemnând că altcineva, mai școlit decât ei le-a recunoscut valoarea, neagă o anume parte din formarea lor, de fapt, chiar piatra de pornire, apreciind-o ca fiind „spălare de creier„.
    Ar fi, de fapt, o negare a propriei evoluții, nu?

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Depinde de scoala,de profesori!
      Unii distrug in tine mai degraba,te inhiba, decat sa puna bazele unei formari constructive.
      Sunt unii avangardisti care considera perimata o anumita literatura,arta in general...
      Astora ce poti sa le spui, este ca Natura,in ciuda tuturor schimbarilor sociale si tehnologice,e ACEEASI cu anotimpurile ,frumusetea si emotia ei.
      Frumosul nu are varsta!
      Sunt apoi structural persoane orientate mai mult catre viitor,si mai putin au memoria afectiva a trecutului...desigur vor prefera o anumita lectura,moderna,nu cea clasica!

      Poate ca scoala ar trebui sa tina cont si de asa ceva....impresionistii aveau o vorba,"trebuie sa apartii timpului tau!"
      Desigur sunt multe de spus,de analizat pe aceasta tema...am sugerat pe graba cate ceva.



      Ștergere
  4. Parcă, pe măsură ce discutăm, abordarea devine tot mai stufoasă. Am pornit de la ”teza„,unora din generația mea (poate că și tu faci parte din aceeași generație) care consideră că, prin conținut și prin mesaj, școala i-ar fi „direcționat„ rău.
    Văzând eu o asemenea ”teorie„, m-am întors către mine, întrebându-mă dacă eu , la vremea aceea ,nu pricepeam prea mare lucru din ceea ce era în jur, ( la 11/12/13 ani), în vreme ce acești inși, școlari ca și mine fiind, în altă parte a țării, cu o altă educație, învățând la școală, după aceleași manuale, VEDEAU LIMPEDE că altfel ar trebui să fie.
    Serios, am fost foarte interesată de aspectul problemei, așa că am discutat cu mai mulți colegi, oameni serioși, femei și bărbați, ingineri, profesori, chiar cu un scriitor care locuiește altundeva.
    Într-un fel,răspunsurile lor, fără ca ei să-și fi dorit să mă liniștească, semănau cu ceea ce gândeam eu; unii vor să devină, peste noapte eroi. Cumva, la vârsta gimnaziului, erau cu nu știu câte sute de pași înaintea altora.
    Aiurea!
    Cum ziceam, tema este tot mai amplă...

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Si eu consider ca altfel ar trebui sa fie!
      E prea stufoasa si analitica,prea multe cerinte!Lipseste substratul uman,afectiv..in gimnaziu pe acesta ar trebui sa se puna accent.
      Ingrozitor de multa memorare,teorie!!!
      Cerinte la fel la lucrari,examene,ptr toti elevii,,stupid!
      De ce trebuie complexat un copil care nu are simt matematic sa zicem,,dar are el alte calitati?
      De ce trebuie sa-i soliciti memoria textelor unui copil care nu o are tocmai fr buna,insa are alt tip de memorie dezvoltata?
      Cea practica spre exemplu?
      Fiecare profesor,intra la ora sa arate expre cat stie el de multe si bine in domeniul sau....asta e valabil consider, mai cu seama la nivel superior de facultate,in gimnaziu,liceu chiar,alte prioritati s-ar impune!

      Ștergere

Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.