Nobila doamnă din Yodo

„...a cuprins-o un sentiment straniu.Femeile acestea erau la fel de încremenite ca florile  de cireș de afară, ce păreau artificiale în nemișcarea lor. Singură,  doar ea se simțea vie printre  toate aceste lucruri din jurul ei ...„

Nu știu cum este pe la tine, dar eu, când mă uit în bibliotecă, constat cu un nedefinit sentiment  că  am destule cărți  pe care nu le-am citit, cele mai multe dintre ele fiind cumpărate chiar de mine. Unele  au lenevit pe  noptieră,   le-am răsfoit, am citit niște pagini, ceva nu se potrivea  cu starea mea,  le-am dus frumușel înapoi  pe raft, din când în când  le-a mai venit rândul, iar am  mai citit niște pagini, dar atât.

 Într-o zi, am descoperit  că  pot face, cumva, ceva  bun și pentru ele, dar și pentru mine;  iau cartea,  mă așez frumos în locul meu preferat de lângă fereastră,( neapărat am și  o ceșcuță de cafea) deschid , la întâmplare, și  încerc să  pricep  cam ce  mi-ar transmite  cartea care nu se lasă  citită  pe de-a-ntregul...  merge cumva.

În ultimul an,  am citit  mai multe  cărți ale japonezului Haruki Murakami.Toate mi-au plăcut, fiecare în felul ei!

La începutul toamnei, având ceva timp, până la plecarea trenului , am intrat în librăria din Gara de Nord- plictisită rău vânzătoarea și  deloc amabilă- ce, mai! voiam o carte.

Tot Haruki? nu.

 Am  văzut atunci  un alt  nume  japonez:Yasushi  Inoue.  Am plătit, a venit și trenul, m-am așezat  confortabil și, în timp ce ronțăiam  niște  ciocolată amăruie, am început să citesc,deja, în primele pagini  mă pierdusem printre  câteva zeci de nume, pe care, oricum, nu le puteam reține.

„Nobila   doamnă  din  Yodo”.

  Câteva zile mai târziu, cuminte, cartea aștepta pe fotoliu, ne-am uitat una la alta, i-am atins coperta și ...cam atât.

Într-o dimineață, mi-am zis: gata, trebuie să citesc  romanul ăsta,  că doar n-o fi foc. 

Azi dimineață, am ajuns la ultima pagină, am închis ochii, am privit în urmă,  am încercat diverse comparații cu Sienkiewicz, Tolstoi, chiar și cu  Sadoveanu, Odobescu...nu, nimic nu se potrivește.este o  carte altfel. 

 Personajul principal feminin, în jurul căruia  se țes toate  drumurile cărții, Chacha, femeia care  va deveni nobila  doamnă  din Yodo, nu seamănă cu niciun alt personaj din literatura pe care eu am citit-o până acum. 

Drumul cărții urmează  două  traiectorii,care se  intersectează în lupta dintre clanurile  japoneze în cea de-a  doua jumătate  a secolului al XVI-lea,când, după uciderea  nobilului  Nagamasa și incendierea castelului familiei sale, Odani,  soția lui, O-ichinokata( cât m-am chinuit să  rostesc, nu  neapărat să rețin numele ăsta), și cele trei fiice vor trece  prin  grele și întunecate  încercări, culminând, după zece ani  cu  moartea , prin  seppuku a  O-ichinokatei, care, în împrejurări  speciale, acceptase  căsătoria  cu  ucigașul primului ei soț.( uite  nici asta nu am putut pricepe, dar ce contează ce  pricep eu...)

Cele trei fete: Chacha, Ohatsu și Kogo  rămân orfane.

„ Nu mai plângeți! De astăzi suntem orfane și trebuie să supraviețuim singure . Cu zece ani în urmă, când a  căzut Castelul Odani, tatăl nostru din clanul Azai ne-a scos afară din castel, pentru ca  noi  să putem trăi mai departe în siguranță. Iar acum,  să nu nesocotim voința mamei noastre,  care ne-a ajutat să fugim ca să putem duce o viață fericită. Mama nu a putut să scape de o moarte crudă, urmându-și soțul, dar a vrut ca noi să trăim mai departe fericite„(89)

Din acest  moment, eu, cititoarea, am făcut cunoștință  cu o filozofie de viață specială, cu o istorie sângeroasă care, în numele puterii, încrâncenează frați și surori, părinți și copii, spintecă vieți,arde orașe, toate, în numele puterii.  Nu spun că mi-a fost ușor să înțeleg asemenea  deasă pânză  construită în secole.

Legile  sacre ale  acestui neam de shoguni o poartă pe Chacha pe un drum fără întoarcere, ea  devenind   concubina  celui  mai important nobili al acelor vremuri, Hideyoshi,  el însuși unul dintre aprigii  dușmani ai  familiei tinerei femei. 

„Cel mai puternic om  din Japonia dormea lângă ea..Mulți din clanul  Azai muriseră de mâna lui Hideyosi, la fel O-ichinokata, și Katsuie. C. își aducea aminte durerea de pe chipul mamei ei, când aflase că Manpukumaru fusese tras în țapă de Hideyosi, căci acea tristețe i se întipărise adânc în sufletul ei de copil”.

Asupra acestui bărbat avea putere de viață și de moarte. Chacha și-a adus aminte unde-și ascunsese pumnalul.”

  O completare „concubină” era, pentru acele vremuri, un titlu de  mare noblețe, Chacha era  prima dintre multele  alese de  nobilul  cel puternic.Cumva, mai importantă  chiar decât  Doamna din Palatul  de Nord, soția știută de   toată Japonia. 

A fost aleasă Chacha  nu doar pentru că era  frumoasă, deșteaptă și nobilă.  Ea îi va aduce temutului  bărbat  urmași.Primul lor copil însă, va muri  la doar trei ani.

.”Pentru Chacha,  Hideyoshi  nu mai era  nici dușmanul de moarte, nici tiranul care se folosise de trupul ei, nici războinicul desfrânat ce-i trezise în suflet demonii geloziei. Egali în fața durerii, erau doar un bărbat și o  femeie, cu inimile  pline de suferința pierderii copilului lor. Un soț îmbătrânit și o soție tânără.”

 Rămas fără moștenitor,  bătrânul conducător părea să fie pătruns de sentimentul efemerității.

Fericirea  li s-a mai arătat o dată.

Pe 3 august, al celui de-al doilea an  al erei Bunroku, s-a născut Hirohi, în cinstea  căruia,  tatăl a  construit  un  un castel. Chacha  se dedică trup și suflet creșterii și educației moștenitorului lui  Hideyoshi.

Nu-ți mai povestesc, dacă îți place istoria, dacă vrei să pătrunzi într-o lume  pe cât de fascinantă, pe atât de sângeroasă, citește  cartea..

O carte  ca o panoramă a unui secol- al XVI-lea,  nobili, shoguni,  războinici, seppuku, alianțe, trădări, dezbinări,  frați , fii, surori, tați, bunici, unchi -rude, dar  prea  repede  sângeroși dușmani, căsătorii  fără iubire, săbii și sânge,samurai și serbări, imense bogății,sinucideri, ceremonii și  pârjol, incendii,ritualuri, castele, jerfe și ofrande, ostatici,  seniori și vasali, dansuri sacre,concubine, chimonouri, ritualuri, războaie  dese  mai ceva decât schimbarea anotimpurilor...

O lume  sângeroasă, o  lume  de  războinici și, printre ei,  femeia.acea femeie  care  învață că”virtutea cea mai de preț este puterea de a răbda”.

Un roman rotund ca un secol.. .deasupra  războaielor- sărbătorile florii de cireș  și de pruni!