I-am mângâiat de multe ori coperta în ultimii ani, am scotocit în minte, voiam să-mi amintesc acțiunea, primeam doar vagi semne, finalul, da, finalul este extraordinar:
„Inima i se strânse. Din nou se auzi un scârțâit în tăcerea casei-un scârțâit slab, ca de pași ușori prin vestibul. Nu e nimic, absolut nimic și totuși fața i se făcu albă ca varul. Inima zvâcni și se opri în loc. Nu se mai auzea niciun zgomot, însă în cameră plutea o undă de parfum distinct, îmbătător. Era parfumul florilor de frezia..., 294.
Ieri, când am primit imaginile din Gran Canaria, m-a cuprins așa, un fel de tristețe, gândindu-mă cât de necruțător este timpul care șterge din minte impresii pe care cândva le simțeai mai puternice decât orice.
De ce să uit? m-am toot întrebat. Este nedrept. O carte frumoasă ar trebui să-ți rămână în minte, ca într-o bibliotecă de suflet.
Și m-am culcat cu gândul că mâine, adică în dimineața asta, o să recitesc romanul lui Cronin.
Sunt atât de îngălbenite paginile, așa de uscate, că parcă s-ar rupe, atât de mărunt scrisul...
Și tot gândindu-mă că mai am două cărți care mă așteaptă, a apărut, nici eu nu știu cum, o idee - teatru radiofonic!
Am ascultat dramatizarea, cu cartea alături, pagină cu pagină!
Extraordinară experiență!
Atât de frumoasă!
Ca în copilărie!
” Harvey cită din memorie: Lasă-mă să plec de la toate acestea nu plângând, ci cântând ca o lebădă- e din Platon, Ismay. Apoi adăugă cu un zâmbet slab;Platon ăsta a fost un tip măreț, ar trebui să-l citești, tinere, dacă ai ceva timp liber.„
p.s. am mai multe imagini, dar acest domn, care se numește internet, zice că am adus prmulte fotografii. ea
Dacă ai citi ”Gran Canaria”!
RăspundețiȘtergereCasa Lebedelor.Memoria lui se accentuă o clipă pe potecile unui tainic labirint, apoi se retrase tremurătoare. Gânduri ciudate răsăreau și dispăreau, se zbăteau înspăimântate ca niște pești speriați în apele limpezi ale lacului. Era ostil acestor gânduri, căuta să le alunge, dar ele reveneau insistent, absurde, obsedante și chinuitoare. Întreaga lui personalitate începea parcă să se destrame, contopindu-se cu umbrele ireale ce pluteau de-a lungul pereților lambrisați...”, 165
O sa ascult adaptarea (teatru radiofonic)...chiar ma bucur de recomandare!
RăspundețiȘtergereImi si place acest gen de teatru.
Există și filmul auzisem eu cândva, doar că nu-l pot „prinde”.
RăspundețiȘtergerePoate mă ajuți!
Nu exista disponibil online din cate am cercetat si eu.Desi e foarte vechi!
Ștergere