rufele? AFARA!!!

Scriu despre mine? Sau scriu despre altii? Sau despre cum traim, unii alaturi de altii, pentru ca nu avem incotro..
Viata la bloc este dupa cum da Dumnezeu. Sau dupa cum se intampla.
La inceput, aveam toti cam aceeasi varsta. Profesii- dintre cele mai diferite- croitori, profesori, medici, frizeri, vanzatoare, contabili. Toata lumea lucra. Sase zile din sapte. Copiii cresteau. Cu cheia de gat . Sau la bunici. Sau , rareori, cu cate o fata/femeie de la tara.
Copiii sunt ei, insisi ,parinti, cei mai multi in alte orase sau in alte tari,s-au pensionat multi dintre tinerii de ieri, posesori de Dacia1300 si apartament, confort I, cu doua si trei camere. Unii au plecat pentru totdeauna. Altii s-au mutat. Sau au vandut.
Intr-o vreme, si-au „inchis” balcoanele. O constructie din fier forjat. Cu geamuri. Intr-o seara , au venit niste masini, cu schele. Le-au daramat. Stricau estetica blocului. A fost mare zarva. Apoi s-a linistit totul. Si a trecut vremea.
A sosit etapa termopanelor.
Balcoanele au primit haine noi. Lumea nu mai este tanara. Dorintele? Cine stie?
In balcoane s-au pus flori. In ghivece .
Asta este; de aici incepe, in ce ma priveste- pentru altii nu stiu-durerea.
Balconasul meu este o mica sera, m-am mai laudat cu asta.
Cam asa au gandit si unii dintre cei cu care stau alaturi- stanga/dreapta/sus/jos.
Ramane o serioasa problema de rezolvat.
Rufele!!!
In legatura cu chestia asta , noi, asa, ca natie , cred ca avem o problema.
Unde se usuca? Cum? Cat poti expune si unde? In paranteza fie spus, de cele mai multe ori le spalam in vazul lumii si le intindem pe toate gardurile. Sa se vada. Fara sa se usuce.

Fiecare bloc are niste mici incaperi , care se numesc, dupa cum scrie in proiect: uscatoare.
Lumea despre care tocmai vorbesc, in uscatoare, a depozitat tot ce nu-ti vine sa crezi- sticle goale, butoiase, lazi, draperii, galerii, carucioare vechi sau mai putin vechi, biciclete.Nici vorba de loc pentru uscat rufe.
Se naste, firesc, intrebarea- unde sa se usuce rufele?


Cu o luna in urma , o singura familie- n-o sa-i vina nimanui sa creada, dar asta e, tocmai cea de deasupra apartamentului meu, si-a facut o constructie , din fier, bineinteles, in afara balconului.
Cand ies cu cafeluta mea, in cescuta rosie, printre flori , cand vreau sa vad, dincolo de padure, zapada norilor si crestele muntilor, trebuie, vrand- nevrand, sa ma fac ca nu observ- cearsafuri/ blugi/chiloti/ciorapi/prosoape- toate spanzurate , ca, daca as intinde mana, chiar le-as putea smulge. N-o fac! Ma uit in alta parte.
Da, pe scara din fata, cineva a copiat tehnica. Balconul este frumos, are perdelute de dantela. Dincolo de el, niste sarme strambe asteapta rufele.
Peste cateva zile plec in vacanta. Sa ma intreb daca , la intoarcere, voi gasi toate rufele din bloc scoase la uscat, printre copaci , ierburi si flori?
Sau pe bancutele aflate in subordinea doamnei de la parter?
p.s. am mai vazut un spectacol aproape la fel, in Napoli- partea intunecata a orasului . Si in niste orasele grecesti- uscatoarele erau in fata intrarii fiecarui apartament. Sau direct pe trotuar.