luni, 17 august 2009

rufele? AFARA!!!






Scriu despre mine? Sau scriu despre altii? Sau despre cum traim, unii alaturi de altii, pentru ca nu avem incotro..
Viata la bloc este dupa cum da Dumnezeu. Sau dupa cum se intampla.
La inceput, aveam toti cam aceeasi varsta. Profesii- dintre cele mai diferite- croitori, profesori, medici, frizeri, vanzatoare, contabili. Toata lumea lucra. Sase zile din sapte. Copiii cresteau. Cu cheia de gat . Sau la bunici. Sau , rareori, cu cate o fata/femeie de la tara.
Copiii sunt ei, insisi ,parinti, cei mai multi in alte orase sau in alte tari,s-au pensionat multi dintre tinerii de ieri, posesori de Dacia1300 si apartament, confort I, cu doua si trei camere. Unii au plecat pentru totdeauna. Altii s-au mutat. Sau au vandut.
Intr-o vreme, si-au „inchis” balcoanele. O constructie din fier forjat. Cu geamuri. Intr-o seara , au venit niste masini, cu schele. Le-au daramat. Stricau estetica blocului. A fost mare zarva. Apoi s-a linistit totul. Si a trecut vremea.
A sosit etapa termopanelor.
Balcoanele au primit haine noi. Lumea nu mai este tanara. Dorintele? Cine stie?
In balcoane s-au pus flori. In ghivece .
Asta este; de aici incepe, in ce ma priveste- pentru altii nu stiu-durerea.
Balconasul meu este o mica sera, m-am mai laudat cu asta.
Cam asa au gandit si unii dintre cei cu care stau alaturi- stanga/dreapta/sus/jos.
Ramane o serioasa problema de rezolvat.
Rufele!!!
In legatura cu chestia asta , noi, asa, ca natie , cred ca avem o problema.
Unde se usuca? Cum? Cat poti expune si unde? In paranteza fie spus, de cele mai multe ori le spalam in vazul lumii si le intindem pe toate gardurile. Sa se vada. Fara sa se usuce.

Fiecare bloc are niste mici incaperi , care se numesc, dupa cum scrie in proiect: uscatoare.
Lumea despre care tocmai vorbesc, in uscatoare, a depozitat tot ce nu-ti vine sa crezi- sticle goale, butoiase, lazi, draperii, galerii, carucioare vechi sau mai putin vechi, biciclete.Nici vorba de loc pentru uscat rufe.
Se naste, firesc, intrebarea- unde sa se usuce rufele?


Cu o luna in urma , o singura familie- n-o sa-i vina nimanui sa creada, dar asta e, tocmai cea de deasupra apartamentului meu, si-a facut o constructie , din fier, bineinteles, in afara balconului.
Cand ies cu cafeluta mea, in cescuta rosie, printre flori , cand vreau sa vad, dincolo de padure, zapada norilor si crestele muntilor, trebuie, vrand- nevrand, sa ma fac ca nu observ- cearsafuri/ blugi/chiloti/ciorapi/prosoape- toate spanzurate , ca, daca as intinde mana, chiar le-as putea smulge. N-o fac! Ma uit in alta parte.
Da, pe scara din fata, cineva a copiat tehnica. Balconul este frumos, are perdelute de dantela. Dincolo de el, niste sarme strambe asteapta rufele.
Peste cateva zile plec in vacanta. Sa ma intreb daca , la intoarcere, voi gasi toate rufele din bloc scoase la uscat, printre copaci , ierburi si flori?
Sau pe bancutele aflate in subordinea doamnei de la parter?
p.s. am mai vazut un spectacol aproape la fel, in Napoli- partea intunecata a orasului . Si in niste orasele grecesti- uscatoarele erau in fata intrarii fiecarui apartament. Sau direct pe trotuar.

8 comentarii:

  1. In toate orasele grecesti, la bloc, ai sa vezi imaginea asta. Aici nu exista "uscatoare". Balcoanele foarte inguste sau inexistente. Asa salveaza spatiul. :D Fara legatura cu postarea dar in acelasi spirit...: stiai ca in Grecia nu exista nici spatiu amenajat unde sa poti bate covorul? :D Asta ii determina pe unii "inventivi" sa bata covorul pe balustrada metalica a balconului personal. O placere pentru vecini si trecatori!

    RăspundețiȘtergere
  2. Isabela, asa cum spui , blocurile grecesti au fost astfel construite , incat sa se faca economie de spatiu. Am vazut. Stim toti ce fel de zone are Grecia.
    Daca blocurile noastre sunt prevazute cu spatii speciale pentru uscat rufe, de ce sa li se gaseasca o alta intrebuintare? Care si asa este aiurea.
    Cred ca este vorba de educatie. De respect fata de celalalt. Asta ma ingrozeste. Oamenii astia sunt tineri. Au masini. Ies- ici- colo. Au pretentii. Cu toate astea, comportamentul lor astea gresit. Nici nu poti discuta..sunt rai si incapabili sa faca un dialog civilizat.
    Mi se pare ca asta cu - in casa intr-un fel, afara - altfel- este, deja , boala cronica nationala.
    O seara frumoasa!

    RăspundețiȘtergere
  3. Draga mea,
    românii adoră să-şi spele rufele în public, atât la propriu cât şi la figurat...

    Nu mă mai miră nimic, cât despre arhitectura blocurilor...


    Te îmbrăţişez cu toată dragostea!

    RăspundețiȘtergere
  4. Din nefericire, asa este, Geanina!
    Daca regret ceva din viata mea de profesoara este ca n-am luptat suficient in formarea constiintei copiilor.Poate chiar sa se fi introdus un obiect de studiu- nu "optionalele" nedorite, impuse pentru completarea catedrelor.
    Daca parintii lor sunt needucati, copiii le-ar putea arata defectele. Poate chiar si niste cursuri obligatorii pentru parinti.
    Crede-ma!!!

    RăspundețiȘtergere
  5. Eu le intind de regula in balcon,avand loc ,fara sa stanjenesc florile.Dar...trebuie sa recunosc am sarme afara si uneori le folosesc ca ...imi este la indemana.La noi in scara uscatoarele n-au fost proiectate dar,chiar de ar fi fost aveau aceeasi soarta ca cele de la tine!Vacanta frumoasa!

    RăspundețiȘtergere
  6. Ce sa zic? Nu zic nimic. Ba da!
    Ma pregatesc de vacanta!

    RăspundețiȘtergere
  7. Hehe, si eu am de gand sa scriu un articol despre uscatul rufelor. Dar mai intai sa fac si o poza, ca nu-l pot scrie neilustrat.

    RăspundețiȘtergere
  8. Noi cu ale noastre rufe,ca nu intamplator locuim pe malul Argesului.

    RăspundețiȘtergere