.jpg)
.jpg)
Gutuiul din curte isi mangaia roadele.Cu aripi de vant.
Poate ca plecau, in zboruri lungi, cocorii.
Raze blande se odihneau pe caietul meu.
Linioarele nu intelegeau ca au casute. Ieseau prin ferestre. Ca niste degete. Strambe .
Bastonasele se zbenguiau , in carlionti zurbagii. Fara codite.
Si-a odihnit, pentru o clipa, mana pe crestetul meu. A luat bastonul sau alb.
Fara vreo vorba, l-a pus pe masa . Langa caietul meu.
Nu stiu daca i-am inteles gestul.
Ca prin minune, bastonasele au inceput sa curga. Si linioarele. In siruri .Drepte. Ca niste copacei. Vazuti dintr-o parte.
Bunicul era padurar.
Pentru padure. Si pentru el.
Pentru mine, a fost intaiul dascal.
Ii spuneam talitu.
Cu gutui amărui cu puf galben. Ca de pui. Fireste că totul duce la amintirea bunicului. Ce frumos!
RăspundețiȘtergereInterpretez scrierea ca pe o aluzie la filmul "Zboară cocorii"
RăspundețiȘtergereNu stiu de ce imi fuge gandul acum la domnul Trandafir...
RăspundețiȘtergereDar "talitu" este o figura magica, ce provoaca valuri de duiosie si o calda recunostinta!
Plecaciuni adanci bunicului tau!
Calin, multumesc!
RăspundețiȘtergereGutuile din curtea noastra erau cele mai aromate!
Bunicul facuse altoirea. Ajutat de mine, bineinteles.
O seara frumoasa!
Vania, ma tot gandesc daca am vazut filmul.. as vrea sa nu gresesc spunand numele unei actrite celebre.
RăspundețiȘtergereToamna in care am invatat sa "pictez" bastonase a existat cu adevarat. Si momentul.
Ma onoreaza vorbee tale!
O seara linistita!
Pescarus!
RăspundețiȘtergereBunicul meu avea 3 decoratii, primite in 1918, insotite de un brevet. La vremea aceea , prea mica fiind, nu stiam ce valoare au . Erau puse in rama, alaturi de o icoana mare.
Ma tot uitam la semnatura regelui-niste litere de o frumusete extraordinara pentru mine.
Intr-o zi nu le-am mai vazut ; locul a ramas gol.
Bunicul s-a stis si nimeni nu mi-a mai spus niciodata nimic.
Uite asa trec toate..
O seara frumoasa!
"Bunicul era padurar. Pentru padure. Si pentru el. Pentru mine, a fost intaiul dascal. Ii spuneam talitu" - sunt absolut convins că a fost un om extraordinar...
RăspundețiȘtergereDa, chiar extraordinar!
RăspundețiȘtergereI-am povestit pescarusului despre el!
Prin clasa a IV-a , cand am invatat poezia 'Sergentul" , am constientizat cum primise el decoratiile- este vorba de alte perioade, dar ideea este aceeasi.
Incepe sa imi placa ideea de jurnal virtual. Multi nu ne-am fi scris niciodata amintirile daca nu aveam bloguri...
RăspundețiȘtergereGina,prea putin imi amintesc de bunicul meu.Am avut doar un bunic si o bunica,ceilalti nu mai erau cand m-am nascut.
RăspundețiȘtergereNu stiu cum se face de ne aducem aminte de copilarie din ce in ce mai mult.
O zi frumoasa!
la ca tine, am avut si eu un bunic ce mi-a servit ca dascal ..il strigam "dodo" pentru ca-mi dadea intotdeauna povesti, bomboane, si mai ales pepene galben dulce ca buzele sale trandafiri!
RăspundețiȘtergereMI-e dor de el!....
Ginaaaaaaaaaaaaaa,
RăspundețiȘtergeremi-a fost tare dor de tineeeeeee!!!!!!!!!!
Mi-am amintit acum de bunicul din Ardeal care de fiecare dată când mergeam vara în vacanţă îmi oferea prunele motrune, pe care aici unde locuiesc rar le întâlnesc.
Amintiri minunate ne-ai împărtăşit.
Mă înclin, draga mea dragă!
Pupici geaninoşi în cantităţi industriale, draga mea dragă!
Andi, s-ar putea sa ai dreptate. Nu m-am gandit la un junal virtual.
RăspundețiȘtergereAni de-a radul am tiunut unul adevarat.
Aici , scriu, din cand in cand, fara a respecta vreo ordine. Scriu can simt ce simt.
O zi frumoasa!
Gabi, daca tu ai avut un singur bunic, eu am avut trei- tatal meu, fiinf infiat.
RăspundețiȘtergereCele trei perechi de batranei au fost extraordinare. Cu fiecare dintre ele, am avut un alt fel de relatii. Toate speciale.
Cred ca multor copii le lipseste din evolutie segmentul asta , care se cheama - bunici.
Chiar fiului meu, celui mic , i-a lipsit dragostea lor.
Am incercat sa o suplinesc.
Intr-un fel.
Nu se poate..
O zi frumoasa!
Ma bucur, Orianda, daca vorbind despre bunicul meu, ti-am trezit amintiri calme, frumoase.
RăspundețiȘtergereCred ca radacinile noastre acolo sunt, in copilarie, printre oamenii care ne-au iubit, poate, mai mult decat pe ai nostri parinti.
O zi frumoasa!
Geanina, sio tu mi-ai lipsit!
RăspundețiȘtergerePrune motrune spui?
Trebuie sa si fost foarte gustoase.
Il tin minte pe bunicul aducandu-mi nuci. Asa simteam ca a venit toamna. Si dupa ploaie, venea cu o caciula plina de ciuperci bune , din padure. Le cunostea foarte bine!
Sa ai o zi cu multa lumina!!!
Nuci pe care tataia le spargea pentru noi, ciupercute aduse din padure, primele bastonase (inca mai pastrez caietele din clasele primare )...
RăspundețiȘtergereDulce copilarie !Gina, amintiri frumoase mi-ai trezit !:)
Sunt bucuroasa , Anielle, daca te-am trimis cu gandul si cu sufletul in acel paradis pe care fiecare il are. Si la care se intoarce, ori de cate ori, viata are umbre.
RăspundețiȘtergereO zi frumoasa iti doresc!
Si eu sunt unul din copiii din viata carora a lipsit segmentul asta - bunicii. Nu in totalitate insa: pe cel care m-a iubit si l-am iubit, l-am vazut cel mai rar si s-a dus primul.
RăspundețiȘtergerePovestea ta imi aminteste insa de strabunici: primul, tatal bunicului de care ziceam, a venit si el din razboi erou, cu brevet semnat de rege. A murit cand tata avea 10 ani, dar uneori ma surprindeam visand la el ca la unul din taranii de care am citit prin atatea legende.Bunul "Mos Gheorghe"...
Din celalalt imi amintesc doar blandetea si doua brate putenice care ma sustineau. In fata portii avea flori multe, mici si viu colorate. I se zicea "Tata Bunu'"...
Frumos bunic ai avut norocul sa ai, frumosi bunici erau odinioara!
Draga mea, imaginea bunicilor adevarati se leaga , mai ales, de viata la tara.Acolo, in mai trecute vremuri, traiau intr-o casa , trei generatii.
RăspundețiȘtergerePoate ca astazi bunicii ar fi la fel de importanti pentru nepotei- stii ceva? eu sunt bunica, stiu atat de multe lucruri, i-am invatat pe copiii straini- elevii mei. I-as invata cu mare drag pe nepoteii mei. Dar , vremurile sunt altele. Relatiile sunt altele. Este foarte importanta libertatea. Familiile tinere vor sa-si creasca ele, insele, copiii.
Poate ca nu este peste tot la fel.
Este mult de discutat..
O seara frumoasa!!!
Adevarat, e mult de discutat! Pacat ca tot mai putini avem bunici la tara si mare pacat ca de multe ori libertatea se traduce prin "a pune distanta intre"... mai ales acolo unde chiar n-ar fi nevoie, dimpotriva.
RăspundețiȘtergereO seara frumoasa si numai bine!
Ruxi, chiar ma impresioneaza dialogul cu tine. Chestia asta cu distanta Intre' este in defavoarea copiilor. Bunicii sunt mult mai tandri cu nepoteii decat cu proprii copii. Cand erau parinti, i presau problemele. Apoi , devin ingaduitori, nu peste masura, dar stiu sa daruiasca iubire.
RăspundețiȘtergereMai vorbim..