mergi la cer!

De Vinerea Patimilor,am cântat Prohodul.
La Schit.
Este o mare bucurie pentru mine, o stare pe care nu o pot descrie în cuvinte, pentru că este ceva ce se adună în suflet.

La fel de frumos a fost momentul înconjurării bisericii ,în cântec înălțat Domnului.
Din când în când, peste dangătul clopotului tresărea ciripit de păsărele.
In jur, verde pădurea, deasupra -cerul albastru, cântec
de slavă, bat clopotele, lumea se umple de speranță.
Și mulți tineri, n-a mai contat că unii aveau freze țepoase și blugi rupți în genunchi- toți tăceau smeriți, erau serioși, ascultau.
Pentru câteva ore, lumea aceea a vibrat în același sens- același crez nemărturisit.

Sigur, mi-aș fi dorit să fi mers în satul meu,din lunca Argeșului, inundat în miros de tămâie, de zambile( poate că se vor fi trecut, deja), de leuștean proaspăt, în satul meu cu mulți copii îmbrăcați în hăinuțe noi, sfioși, dar mândri...să fi salutat femeile cu basmale negre, adunate sub barbă!
În ”Vinerea Patimilor”, lumea toată este curată!
.
" Mergi la cer și te așază/ lângă Tatăl creator/ Tu ce lași în urmă pace/ Isuse salvator"

sandale împletite

Săptămâna  de  dinaintea  Paștelui  primea  un fel de emoție venită  nu știu de unde.De dincolo de   noi.  

 Curgeau călduț  streșinile,  creșteau  repede și chiar înfloreau zambilele.   Roz, albe, albastre.  Parfumul lor se amesteca dulceag  cu  aroma  verde crudă a leușteanului.   Zburau  fluturi, prin  curți, femeile spălau  geamuri, preșuri  și perdele. Mirosea a var , a  pământ  reavăn, a  mâncare de prune  uscate, cum să te atingi  de carnea  păstrată  de  cu iarnă  în  oale mari  de  pământ? 
Se  ținea departe  de  ochii   pofticioșilor! 

   Păcat mare  să  vrei  să  mănânci  altceva  decât  ce  rostuia  mama.

Fiecare  colț de  curte, de  livadă  și de grădiniță se  curăța atent. Până și  fumul  buruienilor arse  avea  în  serile acelea ceva, un  miros  viu.

 Veneau  Sfintele Paști!

  Cumpărăturile  le  făcea  tata.

 Crescusem,  urma  să împlinesc  doisprezece  ani,  tata  nu voia  să  recunoască deloc   că ar trebui să fiu întrebată  ce  fel de  haine   vreau.  Ce-mi place.

  Roșie, cu floricele albastre, în buchet, de  stambă, de fapt, parcă  nu era chiar stambă,  era  un material  ușor, pufos.

 Chiar  mi-a plăcut.

  Mătușa,  verișoara  lui  primară, a  măsurat, a  tăiat cu grijă,  m-a ascultat, iar a  măsurat,  a însăilat, au urmat câteva  probe, nu zicea nimic, vedeam cât se străduiește, o așteptau  atâtea cliente. 

Ce, mai!  A ieșit o  rochiță    chiar  frumoasă! 

 Creață, cu plătcuță  și guler  rotund. Cu  mânecuțe  bufante!

  Cu sandalele  n-a mers deloc.

Bej.  De piele. 

 Cât am plâns....erau  băiețești.

106  lei.  

Câte economii  făcuse  biata  mea mamă! Ea nu-și cumpărase  nimic.

Tata nu voia  să recunoască nicicum că a dat-o-n bară.

Și de m-ar fi  bătut, tot nu le-aș fi încălțat.

  Mi-a  cumpărat niște  teniși albaștri, de pânză,  de la  cooperativă. Cred  că erau mai mari  cu un număr.

Sandalele  au stat în vitrină, la nea Mieță, mult și bine.  Nu le-a  cumpărat nimeni.  Venea  vara. 

Care  părinte  ar fi dat   atâția  bani  pentru sandalele  unui băiat?

peisaj citadin

În pași nesiguri , primăvara și-a aninat la urechi zambile  de import, parfumul s-a pierdut pe undeva, florile se vând la pachet, contează ambalajul.
 Și panglicile  mari, în  toate culorile curcubeului..
Strada Mare  și-a pus  bonetă de vânzătoare -ursuleți mov,  zodii zâmbitoare,  inimioare pestrițe, brățări, conduri turcești cu vârfuri întoarse,  fulare transparente, scurte de blană,  lănțișoare,  turtă dulce, pietre aducătoare de noroc, oferte de-a valma .
  Lumea trece, se uită și nu prea,  soarele și-a scos  câțiva dinți,  doi maidanezi  se învârt în jurul tarabelor  cu turtă dulce, nu au succes,  liceene  cu căști și telefoane  scumpe  nu se grăbesc către școală, cerșetori  la intrările magazinelor, polițiști în intersecții..
Baba de astăzi  pare cumsecade./
 la tine a venit primăvara?

ca dintr-o fântână

Nu   despre credință aș vorbi. Nici în general, nici în ceea ce mă privește.
Este o chestiune intimă . 
Și profundă.

Ce pot spune , fără vreo undă vagă de exagerare, este că pentru nimic în lume  nu m-aș putea lipsi  de un anume  ritual al  Vinerii Patimilor.
 Îmi place  satul meu curat, lumea forfotă pe ulițe, fundițe roz,  șepcuțe noi, miros de zambile și de leuștean proaspăt, fumul de tămâie, liliac în mănunchi de muguri, protector mereu treaz  al criptelor părintești,   figuri  de ieri și de astăzi, nepoței, amintindu-și  de neamuri  plecate, aleile înguste, salutul  încet, tresăriri  pe cărări de iarbă crudă.
 Plânsul în surdină, tăciuni în oale de lut..

Și clopotul! 
Mângâie  blând în cadențe egale  lacrimi de dor, muguri deschiși, voci  înăbușite,  pâlpâiri  de lumină.
 Într-o adiere caldă.

Doi pași mai încolo, dincolo de  drum,  printre sălcii  bătrâne,  în matca lui  potolită, Argeșul își toarce eterna poveste.  //

 În biserica din mijlocul orășelului adolescenței mele,  se adună la prohod toate vârstele.
O, minuni străine, O ce lume nouă, Vai lumina lumii! Vai a mea lumină! Cuvine-se dar, să cădem la tine, Ziditorul..Primăvară dulce..neamurile toate!

Ocolul bisericii în dangăt armonios,  boltă limpede, cerul primește cântări,  lumea trece pe sub podul de flori, ce multe zambile, lalele în roșu aprins, narcise deschise în parfum de corole  curate!

Noaptea are străluciri de vis!
 Drumul  se oprește o clipă, liceul   meu și-a schimbat culoarea.
 Și ferestrele  sunt altele.
Fiorul este (mai) tainic!
 Sâmbăta își  strigă  ivirea în   vocea de tenor a unui cocoș  singuratic.

  Sărbători fericite tuturor celor care treceți prin dreptul ferestrei!
Din partea Alessiei!

în grădinița anotimpurilor

Provocarea parfumată a acestui  însorit  final de săptămână este rezervată florilor.

Cum , peste două săptămâni, la noi  în oraș  va înflori  Simfonia lalelelor o să povestesc  atunci cu  ilustrări de la fața locului, sper.
Astăzi, despre multe alte flori!
Toate,  sărbători de suflet..
Îți ies în cale, mângâindu-ți privirea și sufletul. Răsar unde nu te-ai aștepta-în vârf de munte, pe culmi înverzite , în margine de râu, pe câmpuri nesfârșite.
Culori, mărimi, forme, respectând legi ale unei geometrii încă neinventate !
Când iarna încă nu și-a scos cojoacele și bocancii la uscat, ghiocelul străpunge zăpada.
Alb clopoțel parfumat , vestitor al primăverii!
Îl urmează în cor pestriț brebeneii, micșunelele amețitoare , fragilele viorele , lăcrămiorele plăpânde.
Prin grădinițe râd în soare zambile în salbe..Rând pe rând, printre straturi își ridică, somnoros cupele,  delicatele multicolore    lalele.
Înflorește liliacul, acompaniat de   iasomie și  bujori .
Ultimul își deschide petalele nobilul trandafir.
Dacă drumul te poartă pe lângă un lan de grâu, în zorii zilelor de vară , ai să-l vezi pâlpâind cu lacrimi de rouă, în dans șovăielnic.

Chicotește sub pleoape încărcate de somn, așteptând trilul ciocârliei, macul.
Între tufe de albăstrele!
Miraj amețitor, fură nemurirea clipei!
Pe lângă case, roșii în obraji, cu fuste crețe colorate, cârciumăresele zâmbesc în șirag de mărgele vii.
Sfioasele margarete își țin în vârful degețelelor lungi de domnișoare,pălărioarele cochete , trăgând timid cu ochiul către tufele de rozmarin.

Și când, de peste dealuri , vine toamna, grădinile se îmbată în parfum de crizanteme bucălate, mângâiate tandru de vântul nestatatornic..
Gerul  și bruma le taie , treptat,  respirația.
Învinse, florile cad..renasc în primăvară!
Mai frumoase, mai vesele!

p.s. ce-ar fi lumea fără mireasma, culoarea  și  parfumul lor ?
În zilele de 15, 16, 17 aprilie, veniți la Simfonia lalelelor!

 

Au mai scris pe aceeași temă-

Mirela-http://mirelapete.dexign.ro/2011/04/flori-de-pasti-parfum-de-sarbatoare/
Danielle-http://popasuriprincopilarie.blogspot.com/2011/04/un-colt-de-suflet-parfumat.html
  Carmen-http://vis-si-realitate-2.blogspot.com/
 Gabriela-http://gabrielailies.wordpress.com/2011/04/03/flori-de-paste-parfum-de-sarbatoare/
 Gabi-http://g1b2i3.wordpress.com/2011/04/03/povesti-cu-iepurasul-si-florile-de-pasti/
  Vera http://vera-arev-vera.blogspot.com/2011/04/primavara.html