sandale împletite

Săptămâna  de  dinaintea  Paștelui  primea  un fel de emoție venită  nu știu de unde.De dincolo de   noi.  

 Curgeau călduț  streșinile,  creșteau  repede și chiar înfloreau zambilele.   Roz, albe, albastre.  Parfumul lor se amesteca dulceag  cu  aroma  verde crudă a leușteanului.   Zburau  fluturi, prin  curți, femeile spălau  geamuri, preșuri  și perdele. Mirosea a var , a  pământ  reavăn, a  mâncare de prune  uscate, cum să te atingi  de carnea  păstrată  de  cu iarnă  în  oale mari  de  pământ? 
Se  ținea departe  de  ochii   pofticioșilor! 

   Păcat mare  să  vrei  să  mănânci  altceva  decât  ce  rostuia  mama.

Fiecare  colț de  curte, de  livadă  și de grădiniță se  curăța atent. Până și  fumul  buruienilor arse  avea  în  serile acelea ceva, un  miros  viu.

 Veneau  Sfintele Paști!

  Cumpărăturile  le  făcea  tata.

 Crescusem,  urma  să împlinesc  doisprezece  ani,  tata  nu voia  să  recunoască deloc   că ar trebui să fiu întrebată  ce  fel de  haine   vreau.  Ce-mi place.

  Roșie, cu floricele albastre, în buchet, de  stambă, de fapt, parcă  nu era chiar stambă,  era  un material  ușor, pufos.

 Chiar  mi-a plăcut.

  Mătușa,  verișoara  lui  primară, a  măsurat, a  tăiat cu grijă,  m-a ascultat, iar a  măsurat,  a însăilat, au urmat câteva  probe, nu zicea nimic, vedeam cât se străduiește, o așteptau  atâtea cliente. 

Ce, mai!  A ieșit o  rochiță    chiar  frumoasă! 

 Creață, cu plătcuță  și guler  rotund. Cu  mânecuțe  bufante!

  Cu sandalele  n-a mers deloc.

Bej.  De piele. 

 Cât am plâns....erau  băiețești.

106  lei.  

Câte economii  făcuse  biata  mea mamă! Ea nu-și cumpărase  nimic.

Tata nu voia  să recunoască nicicum că a dat-o-n bară.

Și de m-ar fi  bătut, tot nu le-aș fi încălțat.

  Mi-a  cumpărat niște  teniși albaștri, de pânză,  de la  cooperativă. Cred  că erau mai mari  cu un număr.

Sandalele  au stat în vitrină, la nea Mieță, mult și bine.  Nu le-a  cumpărat nimeni.  Venea  vara. 

Care  părinte  ar fi dat   atâția  bani  pentru sandalele  unui băiat?

Hristos a Înviat!

Hristos a înviat!

De Paşti (Tudor Arghezi)

---

La toate lucarnele și balcoanele
Au scos din cer îngerii icoanele
Și-au aprins pe scări
Candele și lumânări.

Orașele de sus, în sărbătoare,
Au întins velnițe și covoare,
Și ard în potire
Mireasma subțire.

Și din toate ferestrele odată
Mii și sute de mii,
Heruvimii fac cu mâna bucălată
La somnoroșii copii.

cozonac cu ouă roșii!

De sub broboada ei albastră  aruncată pe umerii-i scăldați în rouă, noaptea se  topea într-o dimineață vioaie. Printre pâlpâiri de luminițe adăpostite în căușul palmelor, toată suflarea satului se întorcea de la Înviere: bărbați și femei, tineri și vârstnici, valuri cuminți, în revărsări vorbitoare, pe la porți, în urări sincere: Cristos a înviat! Adevărat a înviat!

Ne spălam pe față cu apa în care mama ne pusese câte un ou roșu, să fim mereu sănătoși, cu obraji rumeni, cu mintea limpede, cum e apa.

Cum să uit  hainele noi, cu mirosul lor pe care niciun parfum, oricât de  special ar fi, nu-l poate înlocui? rochie înflorată sau fustă plisată, pantofi cu baretă, ori sandale împletite, toate cumpărate de la București, răspunzător era tata, mâna mamei le păstra ascunse, ca nu care cumva să le îmbrac până  în ziua de Paște, cât de mare mi-ar fi fost rugămintea...

Fiecare își intra în atribuții: eu și fratele meu, mereu bosumflat că hainele mele sunt mai frumoase decât ale lui, așteptam cuminți   până când mama închina cu flacăra sfințită  toate ușile, iar  tata să  pună  la fiecare intrare și sus pe stâlpul porții felii mari de iarbă crudă, tăiate din livadă, să ne fie anul cu noroc. Mama împărțea pe la vecini colaci, cozonac,ouă roșii, câte un pahar de vin. Într-o mână ducea mereu o bâlcă de lapte, plăcerea ei!

Se auzea mers de căruțé, soseau rude  din satele vecine: Ziduri, Potlogi,Corbii Ciungi. Salbe de clopoței, funde mari, roșii la căpestrele cailor, pe speteaza  leagănelor, cuverturi și macaturi, lucrate la război, coșuri pline cu de toate se înghesuiau în verandă.

  Și când, mândru, soarele se ridicase, ne  așezam laolaltă în curte, la masă: nași, unchi și mătuși, cumnați și  cumetre,verișori de toate vârstele, bunicii erau doar cu numele...

 Cozonac cu ouă roșii!

Toate sunt departe, atât de aproape!

Mi-e dor de acel ceva, duios ca o adiere, prinsă undeva, în adânc de  suflet!

Nu  știu să fi auzit atunci vorbindu-se despre bogăție, de sărăcie, nici atât...dincolo de pragul casei lui, fiecare își ducea altfel, poate, viața.
 Pe atunci, pământul trăia, iar oamenii trăiau și ei de pe urma lui.
 Eu trăiam larma dulce a satului, sărbătoarea, clipa. 
Zăvoiul, lunca și Argeșul  încingeau  cu bunătate un colț de lume, de care astăzi îmi este tare, tare dor!

rânduieli

motto:un popor fără tradiții este un popor fără viitor   Alberto Lleras Camargo,1906/1990, om politic columbian   Tradiţii şi obiceiuri de Paşti

Maria Diana Popescu

Sâmbătă, 27 Aprilie 2013 21:28

Culese din diferite zone ale Ţării Perioada de dinaintea Sfîntului Paşti, numită şi Săptămîna Patimilor, săptămâna sfânta şi binecuvantată, când credincioşii se pregătesc să primească lumina Învierii, este presărată cu frumoase rânduieli şi obiceiuri străvechi, care trebuie ţinute din Duminica Floriilor - momentul intrării lui Iisus în Ierusalim - şi pînă la răstignirea Sa, în Vinerea Mare. În Lunea Mare, în Marţea Mare şi în Miercurea Mare, trebuie să se cureţe casa, curtea, grădina, livada, să se aerisească, să se termine lucrul la cîmp, să se spele geamurile ca să intre lumina. Se spune că dacă în aceste zile, bărbaţii le sunt de ajutor casei şi nevestelor, tot restul anului le va merge din plin. Joia Mare este ultima zi în care se pomenesc morţii. Femeile trebuie să meargă la biserica să împartă colaci din aluat de post, fructe, miere şi vin, iar bărbaţii să aprindă focuri rituale în curţi, în grădini, pe dealuri, pentru sufletele morţilor care se spune că se reîntorc la casele lor. Tot în această zi, trebuie să se vopsească ouăle, să se coacă pasca şi cozonacii. Tradiţia spune că este bine să păstrezi un ou roşu pînă la Paştele viitor, şi nu este bine să dormi în această zi. Se crede că cine doarme în Joia Mare va lenevi tot anul. În Joia Mare, cînd au avut loc cele mai importante ritualuri: spălarea picioarelor ucenicilor de către Iisus, Cina cea de Taină, rugăciunea din grădina Ghetsimani şi vinderea lui Iisus de către Iuda, are loc Denia celor 12 Evanghelii. E bine să se aprindă lumânări la ferestre, căci potrivit credinţei populare, în această seară lumea celor vii se întrepătrunde cu lumea morţilor. Tradiţia spune că fetele trebuie să-şi pună 12 dorinţe pe aţă, făcînd cîte un nod după fiecare evanghelie, dezlegate după Înviere, ca să se împlinească. Aţa se pune sub pernă, ca să-şi viseze ursitul. Mai mult, în credinţa populara, cei care ţin post din Joia Mare şi pînă în Paşti. vor fi înştiinţaţi de moartea lor cu trei zile înainte de a trece în lumea cealaltă. În Vinerea Mare, Vinerea Patimilor sau Vinerea Seacă, e bine să se ţină post negru, să nu se facă treabă în gospodărie, să nu se pregătească mîncăruri şi să ducem flori la biserică. Se spune din bătrîni că, aceia care vor ţine postul negru vor fi feriţi de boli tot anul şi vor avea belşug şi spor în toate. Cine poate şi are curaj, e bine să se scalde în rîuri pentru a fi sănătos tot timpul anului, iar seara să se meargă la biserică pentru trecerea pe sub Sfîntul Aer, procesiune simbolizând suferinţa prin care a trecut Îisus pe drumul Crucii. Tot în Vinerea Mare, nu se consumă  oţet şi urzici. Pe cruce, Iisus a fost bătut cu urzici, iar buzele i-au fost udate cu oţet. În Sîmbăta Mare, conform tradiţiei străvechi, femeile se spală pe cap, se piaptănă, se îmbracă în haine curate, se închină şi se roagă la icoane, apoi pot termina toate treburile casei. Vasele în cuptor, trebuie puse doar cu mîna dreaptă, iar numărul tăvilor în care se face cozonacul sau pasca trebuie să fie cu soţ, altfel pot apărea necazuri în anul care urmează. Tot în această zi e bine să se pregătească mielul sacrificat, să se facă ultimele pregătiri pentru masă şi să se pregătească hainele noi pentru Înviere şi un coş cu oua roşii, pască, cozonac, sare, usturoi, friptură de miel. E bine să mergem la Deniile din fiecare zi ale Săptămînii Mari, unde pe lîngă suljbele speciale, se ţin predici pentru sufletele noastre şi pentru iertare de păcate. Săptămîna Patimilor se încheie cu noaptea Învierii, cînd lumea merge la biserică pentru a lua lumină sfîntă de la preot. Altă tradiţie spune în Săptămâna Mare e bine ca toţi credincioşii să ierte şi să se împace cu cei cu care au fost în duşmănie. - La Înviere este bine să te îmbraci cu o haină nouă, îmbrăcămintea nouă , la fel ca şi apa , are un rol purificator. - În ziua de Paşti nu este bine să dormi, pentru că în restul anului vei fi somnoros, vei avea ghinion, viermii vor mînca semănăturile, recolta va fi distrusă şi te va prinde ploaia ori de cîte ori vei vrea să lucrezi cîmpul. - Lumânarea de la Înviere trebuie păstrata în casă şi aprinsă în caz de boală, calamităţi naturale, supărări. - În dimineaţa Paştelui e bine să priveşti prima dată într-o cofa cu apă neîncepută. Se spune că vei avea vederea buna în restul anului. - Un alt obicei spune că e bine să te speli pe faţă cu apa neîncepută dintr-o cană nouă, în care ai pus un ou roşu, unul alb, un bănuţ de argint şi un fir de iarbă verde, semne ale sănătăţii, prosperităţii şi sporului în toate. - În ziua de Paşti nu se mănîncă oul cu sare, se spune că transpiri tot anul. - Pasca, crucea de pe ea sau anafura sînt considerate de leac, de aceea se păstrează bucăţi din ele peste an. - Cocoşul sfinţit de Paşti se credea a fi o sursă de belşug, sănătate şi dragoste. În vechime oamenii aduceau cocoşi la slujba de Înviere, pe motiv că aceluia căruia îi va cînta primul cocoşul în acea noapte va avea noroc tot anul. Apoi cocoşii erau daţi de pomană săracilor. - La masa de Paşti e bine să mănînci mai întîi un ou, se crede că acesta aduce sănătate trupului pe parcursul anului, apoi peşte şi pasăre, pentru a fi sprinten precum peştele şi uşor ca pasărea. - Cu cine ciocneşti ouăle vopsite în ziua de Paşti, te vei întîlni în lumea cealaltă. - Dacă păstrezi un ou roşu 40 de zile după Paşti şi nu se strică, vei avea noroc tot anul. - De Paşti se aşeză o bucăţică de fier sub prag , că o protecţie pentru casă. - Dacă prima persoană care îţi intră în casă este bărbat, vei avea noroc tot anul. - De Paşti, există credinţa că cerurile se deschid, permiţînd sufletelor celor morţi să se întoarcă acasă, pentru a-şi proteja rudee dragi. - Se spune că cei ce mor în duminică de Paşti sînt scutiţi de Judecata divină, sufletele lor ajungînd direct în rai. - Copiii născuţi de Paşti sînt binecuvântaţi, avînd o viaţa luminată şi presărată cu noroc toată viaţa.// Multe dintre rânduielile de mai sus îmi sunt cunoscute, fie din viața satului în care m-am născut și am crescut, fie de la   cursurile de folclor ale  neuitatului meu profesor Gheorghe Vrabie. Ca o completare- în satul meu, imediat după Înviere, bărbații  taie din  livadă o brazdă  înverzită- ea se pune în pragul casei, pentru ca   familia să aibă un an bogat, plin de sănătate!  Am niște reprezentări  nu prea clare despre Joimăriță..în dimineața zilei de astăzi, bunica( măicuța) se trezea devreme,  făcea un foc mare în   curte, îl ocolea  stropind cu apă proaspătă din belșug.  Eram  mult prea mică, să  fi avut patru/cinci ani..  îmi da un colac, ce gust avea colacul  copt în cuptorul mare de lut! Cred că focul  alunga răul.. văd, ca prin vis, flăcările, mă văd pe mine înfofolită în fața  focului, și pe  măicuța   aducând apă.  Doamne, ce  dulci amintiri ! Nimic nu le poate înlocui! // Ai amintiri din Săptămâna Mare?

 

Hristos a înviat!

Fie ca Lumina Învierii pe care am primit-o să ne facă pe toți mai buni, mai  curați, mai toleranți!
Să credem în forța binelui!
La mulți ani!

în fascicule

Și înviind dimineața, în ziua cea dintâi a săptămânii( Duminică), El  s-a arătat întâi Mariei Magdalena, din care scosese șapte demoni . Biblia,  Sfânta Evanghelie cea după Matei, capitolul 16,alineat 9, pg. 1157.//
Credința în Înviere este adevărata  mângâiere  în suferinți, în luptă  cu ostenelile  și cu greutățile vieții. Ioan Gură de Aur.//


  Nu doar ieri mi-am pus întrebarea  de ce catolicii și ortodocșii nu prăznuiesc  Învierea Domnului în aceeași zi.

 Oricâte  calcule și  tabele  ecleziastice  s-ar întocmi despre  echinocții și luna plină astronomică, tot nu înțeleg de ce, în mileniul al treilea,  marea sărbătoare a Învierii Domnului să nu se celebreze în aceeași zi, pe toate meridianele și paralele lumii..

 Să  fie,  oare, bucuria universală, Lumina , doar o chestiune de coincidențe, așa  cum s-a petrecut în 2010 și în 2011?

 Să așteptăm ca hazardul să -și spună cuvântul în 2014, la  20 aprilie, în 2017, la 16 aprilie?

 Tu ce spui? 

mlădițe

 Este de o mie de ori mai bine să fii optimist şi să te înşeli, decât să fii pesimist şi să ai dreptate.
Jack Penn 

 În cartier sunt câteva biserici.

Prefer schitul, chiar dacă astăzi,  ploaia își curge, fără oprire,  șoaptele lungi,  în rămurele de salcie pletoasă.

Atâta lume!  Toate vârstele.

Cum era de așteptat, nu este loc în interior.

Umbrele  colorate,   buchețele  parfumate în mânuțe dolofane, fețe limpezi,  vocea plină a starețului, brazi  țâșnind din  tăpșan,  pârâiașul din dreapta curții, petunii în ghivece albe,  gângurit de păsărele nesperiate de ploaie, tânguiri de clopot.

Atâta pace în jur!

Cuvântul  cel mai des auzit- iertare! 

Și  un nume- Sfântul Ioan Gură de Aur

”Nu este alt păcat mai rău care desparte pe om de Dumnezeu şi de oameni ca zavistia (pizma), această boală este mai grea şi decât iubirea de argint. Pentru că iubirea de argint atunci când dobândeşte bani se bucură. Iar zavistnicul când altul păgubeşte şi-şi pierde munca lui atunci se bucură şi facere de bine socoteşte nenorocirile şi pagubele altora.„

 Mănunchi fraged  de rămurele .

Smerită, pădurea și-a primit baia  Floriilor .

Cu tot dragul, pentru  cei care își serbează astăzi  numele,
La mulți ani!
 Sărbători fericite  celor care au primit  lumina Învierii!

Iată zile-ncălzitoare
După aspre vijelii !
Vin Floriile cu soare!

Și soarele cu Florii!-V. Alecsandri

”crede și nu cerceta!„

Cineva spune  că a te gândi prea mult la faptul că unul face rău  înseamnă, de fapt, a gândi, până la urmă, ca el. 
Te poți debarasa, implicându-te într-un proiect pozitiv, că degeaba îl judeci, dacă  el nu se schimbă, judecata ta nu schimbă judecata lui.

O fi așa, nu zic nu, dar nu pot să nu-mi pun întrebări, Dumnezeu nu vrea ființe  teleghidate, vrea spirite libere, nu?

Credința este ceva special, personal. Rareori îmi permit să discut subiectul.//

Nu-i prea poți ghici vârsta, poate că nici nu contează,  cântă extraordinar!
Îi asculți nu doar cuvintele și modulațiile vocii,  simți vibrația  aceea lăuntrică, pe care doar în stări deosebite o trăiești.

De asta am ales, ca în ultimii trei ani să  ascult prohodul și slujba din Vinerea Mare în biserica pe care o păstorește.

Nepotul meu, polițist în oraș, mă ascultă, nu mă contrazice, dar...

A doua zi, lumea vine la spovedanie,toate vârstele, de la tineri cu freze țepoase și domnișoare fardate strident la primul ceas al dimineții, până la domni venerabili, sprijinindu-și anii în baston.

Omul se așază în genunchi, i se pune patrafirul în cap, răspunde la cele patru-cinci întrebări și, la sfârșit, lasă, recunoscător,  pe masa  încăpătoare de alături, bancnota.

Grămăjoara de  cinci  și zece lei tot crește.  Ușa bisericii rămâne deschisă până la orele unsprezece, lumea vine, prea multe păcate..//

Mi-am serbat onomastica, așa cum  stă scris  la carte,ieri, la țară, iarbă verde, flori, păsări, olecuță de vânt, dar și mult soare, aer curat, departe de lumea dezlănțuită a orașului,  rude, câțiva cunoscuți.

Pentru că ne vedem rar, cât se pregătește grătarul, povestim.

Vecinul nostru, până ieri- alaltăieri director de școală, persoană  respectată în comunitate, membru în comitetul bisericii, a asistat la slujba închinată Sfântului Gheorghe.

La sfârșit, preotul a anunțat că va ciocni câte un ou roșu cu fiecare  enoriaș,  cam vreo șaizeci la număr.
În spatele dumnealui venea un băiat cu un coș împletit.

Minune mare!

Oul popii a fost cel mai tare, i-a bătut pe toți!

Un sătean,  nemulțumit că a pierdut, deși avea un ou de bibilică, a cerut să vadă și el oul norocos.

Încercarea o știe fiecare, așa-i?  l-a  atins de un dinte.

Ați ghicit?

Și eu.

Da, oul era de lemn..și nu s-a sfiit, deloc, Sfinția Sa.
Părintele de la Rohia, Nicolae Steinhardt spunea:

 Credința  este încrederea în Domnul, deși lumea este rea,  în ciuda nedreptății, în pofida josniciei, cu toate că de pretutindeni nu vin decât semnale negative.

 p.s tu ce zici?

pecetea darului sfânt- viața!

HRISTOS A ÎNVIAT!

LAUDĂ, 

Nichifor Crainic

Tu, cel ce te ascunzi în eterna-ți amiază

Și lumea o spânzuri în haos de-o rază,

Metanie ție, Părinte.

Izvod nevăzut al văzutelor linii,

Mă scalzi și pe mine în unda luminii

Un mugur de carne fierbinte.

Sunt duh învălit în năluca de humă,

Sunt om odrăslit dintr-un tată și-o mumă,

Dar sunt nerăspunsa-ntrebare.

Ce glas destoinic să-mi spună-ncotro e

Oceanul de somn ce icnind fără voie

M-a-mpins și pe mine-n mișcare?

Nici maica nu știe ce tainică normă

Îmi dete din carnea-i vremelnică formă,

Neant înflorit în minune.

Căci toate izvoadele umbrelor noastre

Roiesc mai presus de arhangheli și astre

Din veșnica ta-nțelepciune.

În ceruri, Părinte, sunt abur în aburi

Și-asemeni cu apa ce-ngheață pe jgheaburi

Prind coajă de carne din spațiu.

Tu cugeți, se naște; voiești și durează;

Respiri și-nflorește; iubești și vibrează

De-adancul luminii nesatiu.

De tine mi-e foame, de tine mi-e sete,

Fac dâră de umbră acestei planete

Cu spumă de soare pe creste;

Și-n saltul credinței gustând veșnicia,

Din pulberea lumii îmi strig bucuria

Că sunt întru Cel care este!

Puzderii de stele ascunse-n amiază,

Făpturile-n tine de-a pururi durează

Și-n spațiu vremelnic colindă.

A fi, bucurie eternă și sfântă!

O vrajă a toată lumina răsfrântă

De-a gloriei tale oglindă.