Argeșul își susură neobositu-i tumult.
Pietre ,vârtejuri, tomnatice crengi aplecate spre valuri.
Șubredă arcuire
între un ieri de poveste,
cu visuri și un mâine incert,
Podul numără pașii încoace și-n colo.
Gânduri nespuse , duioase aduceri-aminte,
frânturi de chemări, plecări, reveniri...❤️
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.