Se afișează postările cu eticheta 2019. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta 2019. Afișați toate postările

marți, 24 septembrie 2019

străfulgerări

În unduiri de plopi, de ierburi copleșite în dor și visare..
Argeșul își susură neobositu-i tumult.
Pietre ,vârtejuri, tomnatice crengi aplecate spre valuri.
Șubredă arcuire
între un ieri de poveste,
cu visuri și un mâine incert,
Podul numără pașii încoace și-n colo.
Gânduri nespuse , duioase aduceri-aminte,
frânturi de chemări, plecări, reveniri...❤️

marți, 1 ianuarie 2019

Concertul concertelor”

Peste nici două ore, în prima zi a lui 2019, ne este dat să urmărim cel
mai frumos omagiu adus muzicii!
Concertul de la Viena!
Din Sala de Aur de la Musikverein .
Împlinește cea mai elegantă vârstă, 60 de ani, de când, grație televizorului,  înfrumusețează  viețile iubitorilor  acestui gen de muzică, de pe  toate continentele. 


Muzica nu are granițe, ea nu supără, doar atinge suflete.Este cel frumos mesaj în prima zi a Noului An, un mesaj de prospețime, de eleganță, de optimism, de nostalgie pentru ieri, de încredere pentru mâine.
Urmărit în peste 90 de țări, astăzi, la noi, pe TVR1, la 12, 15. Concertul va fi dirijat de către Christian Thielemann, în premieră la pupitrul Orchestrei Filarmonicii din Viena.
Gaudeamus igitur!



Un an vine, altul pleacă!

La mulţi ani, 2019!


Clopotele  norilor
cu ding-danguri de ninsoare,
la-nceputul orelor,
iată-le, bat ora mare la-nceputul orelor.
Crugul anului se schimbă,
un cuvânt rămâne-n urmă,
însă prea frumoasa limbă
niciodată nu se curmă,
ci azvârle înainte
noi urări, numai de bine,
prevestite de cuvinte
ninse sus, în înălțime:
Să vă fie anul-an,
suplu ca pe râuri unda,
să nu fie bolovan
peste suflete secunda,
nori să fie doar de ploaie
peste câmpuri jos, la vale,
niciodată să-ntretaie
raza fragedă de soare:
fie aerul curat
plin de păsări liniștite,
niciodată sfâșiat
de lungi fumuri stalactite;
limpede vă fie apa,
verde pururea pământul,
nu vi-l tulbure cu sapa
semnul rău înnămolindu-l;
pasul zvelt și luna albă,
gestul mâinii prietenos,
niciodată steaua slabă
cu luci mohorât de os;
pâinea să vă stea pe masă
aburindă, aburind
gheața ultimă rămasă
pe ferestrele din gând;
pură fie-vă zăpada,
încălzind la subțioară
floarea albă din livada
înflorită-n primăvară.]  Nichita Stănescu