o fi anunțând oaspeți?

 Din când in când, își face apariția tiptil in vreunul dintre arborii care cresc in fata ferestrei mele.

Poartă același costum elegant, în alb și negru. Cine știe când îl curăță; oricum pare mereu nou.
Sare de pe o creangă pe alta, fără zgomot, chiar cochet, as zice. Îi plac semințele, pe care le culege lovind tacticos cu ciocul ei multifuncțional.
La țară, o surată a ei - nu prea delicată - hoață cu experiență, într- o zi, se străduia să șterpelească o linguriță pe care o uitasem pe masa din fața casei .Nu i- a ieșit figura.
Interesantă ființă!
O știi, da?

iluzii de iarnă fără zăpadă...

  Prin  brad,  iarna, parcă gândește  cerul!  În plete verzi, împletite în puzderie de ace aromate.

  Măreție  ar putea fi numele lui!

Când l-am adus în casă,  cules  într-o  plasă portocalie- fusese rupt din lumea lui scandinavă- crescut acolo special pentru a  hrăni orgoliul omenesc,  părea   un străin  stingher.

Pentru o vreme, a înflorit regește; i-am prins în ramuri cuiburi colorate în bucurii și-n strălucire. 

Seară de seară,  în clipocit de steluțe, a fost personajul principal al casei.

Am tooot așteptat să ningă... parcă nu mă îndur să-i descos  magia, 

Cum să fac dintr-un  generos prinț un neputincios  cerșetor  la margine locului unde lumea  duce  gunoiul?

O, brad  frumos,  ce soartă -ți hărăzim  noi, oamenii....

fără griji și nevoi, împărăția toamnei!

Galben și  verde, priviri pe furiș, frunza se zbate, topindu-se aievea, în murmur de zvonuri și șoapte.

Parcă niciodată, pădurea n-a avut broboadă  mai frumoasă!

Dulce somnolență, respirație profundă, posesiune absolută!

Lumina țâșnește brusc, se așază pe  speteaza unei bănci,  se prelinge tandru printre fire  moi, se  oprește pe turla bătrânului schit,  sclipesc în joc de linii frânte  luminițe la morți și la vii, clopotul își strigă  chemarea ,un fir de izvor  spală pietre și frunze.

 Nedeslușit spectacol!

Iarbă, frunze, pietre.

 Până la urmă, lucruri străvechi, atât de aproape! Le poți vedea oriunde!

Clipa se pierde în liniștea amiezii.

Lumină în fâșii, căldură ivită printre ace de brad.

Beție de bine!

O vrajă  stârnită  de nicăieri  se topește  firav în parfum de iarbă, încă proaspătă.

 Raze lungi de aur stins se strecoară discret printre ramuri, odihnindu-se în căușul potecilor.

O să-ți fac o mărturisire: în lungile plimbări pe alei, din săptămâna asta, am adunat  în minte un caiet de fraze perfecte...pe toate le-am uitat.

Notez pe dosul unui bilet de autobuz  o frântură de gând  cu parfum de galben /verde/ruginiu- cât mister ascunde pădurea în pragul toamnei de aur!ceea ce văd în clipa asta  nu este chiar ceea ce văd. Este ceea ce simt.

Cred că nu suntem cu adevărat decât ceea ce-i furăm clipei. Restul  aparține lumii.

azi iarăși vine

Moș Crăciun, de Radu Gyr

Tu iarăși ai, om bun, de azi,
Crăciun, cu ramuri verzi de brazi.
Colindul Sfânt tu iar îl ai,
Din glasuri coborând din rai.
Azi iarăși vine Mos Craciun
Cu obiceiul lui străbun,
Cu Dalbe flori și Moș Ajun
Și zeci colinde de Crăciun.
La Pruncul Mic și Luminat
Cu toții merg la închinat,
Tu om al veacului de-’acum,
Oprește-te puțin din drum,
Căci vreau și eu acum să-ți spun,
La geam, Colindul de Crăciun.
Să știi și tu că Dumnezeu,
Făuritorul tău și-al meu,
Dintr-o Fecioară-I zămislit,
În iesle, pe pământ venit.
Și azi se naște pentru noi,
Noi, fii ai vremurilor noi.
Mereu să credem cu temei
Noi, oameni din mileniul trei,
Că Moș Crăciun dac-a venit,
De Dumnezeu ni-i dăruit.//
Să-ți aducă Moșul  tot ce-ți dorești!

nu vă îngrijorați

 cu privire la înălțimea bradului de Crăciun: pentru copii el va părea întotdeauna mai mare decât Himalaya. Larry Wilde

 

Brăduleț, brăduț drăguț,
Ninge peste tine,
Haide, hai în  casa mea,
Unde-i cald și bine.
Pom de Anul Nou te fac
O, ce bucurie,
Cu beteală-am să te-mbrac 
Și steluțe- o mie...

Însoțită de un brad falnic cu beteală prinsă în plete, poezioara încheia  abecedarul. 
 Carte cu miros de cerneală, joc neobosit  în  semne  rotunde, albastre și roșii,  cuvinte dragi, de-o vârstă cu uimirea, în   vârful peniței,  propoziții  cuminți,  cocori și  copaci, fluturi și case , raze de soare.
 Transmitea căldură!
 Nici vorbă de teamă.//
 Talițu, bunicul patern,  a adus o creangă mare de brad. Ceva rar , aveam să-mi dau seama câțiva ani   mai târziu, pentru că în satul meu de câmpie  copacul mereu verde  nu-și  găsise încă locul. 
Mama  a gătit creanga  cu mere, bomboane și rățuște pufoase, cumpărate de cu toamnă din Târgul Titului. 
 Balans nestingherit  în  fir de elastic!
 Sub pom, un coș cu  gutui parfumate!

În fiecare an, fără vreo excepție, împodobesc  bradul!
Rescriu în gând povești,  culeg  imagini  dragi, pași șovăielnici,  râsete în foșnet de cutii  aruncate de-a valma,  mânuțe îndrăznețe..

  Netul mi-a spus că   brazii se pot cumpăra din parcările supermarketurilor.
Puțină lume, nici brazi prea  mulți, cam golași.  Nu  se simte parfumul cetinei.. înghesuiți în camioane,  plecați tocmai din pădurile Olandei, de oboseală, și-au risipit aroma în drum către destinație .
 Fără chef , un vânzător  cu degete înghețate înfofolește  copacul  în plastic cenușiu. 
Mâine o să fac  din el un rege! 


 Păstrezi amintiri  cu pomul de Crăciun?

 

poveste de mai

 Nărăvașă  ca o iadă, zvăpăiată și lipsită de griji, s-a pornit așa, deodată..Lovește geamul în stropi mărunți de măzăriche, înțeapă frunzele lucioase  de castan îndrăzneț.
Pentru o clipă, se mai potolește, își adună lacrimi lungi  pe oglinda geamului. Tace, alunecă în degete lungi de mamă iubitoare , torcându-și blând  mersul peste creștetele  verzi- bradul își scutură cerceii de conuri , mesteacănul își frânguie talia firavă.

Au fugit și guguștiucii, care pe unde. Vestele lor umede lasă  dâre lungi  pe marginea ferestrei.
Surprins în somn târziu de vise albe , liliacul  primește baia rece, ascunzându-și norocul printre frunze.
Picături grele, pline..
De după un nor, soarele  râde în barbă.
I s-au aburit ochelarii.
Nebunatică, ploaia  se răsfață în toată splendoarea  ei de verde crud!
Mie îmi place!
 p.s. tu ce spui?