sâmbătă, 11 ianuarie 2020

iluzii de iarnă fără zăpadă...

  Prin  brad,  iarna, parcă gândește  cerul!  În plete verzi, împletite în puzderie de ace aromate.
  Măreție  ar putea fi numele lui!
Când l-am adus în casă,  cules  într-o  plasă portocalie- fusese rupt din lumea lui scandinavă- crescut acolo special pentru a  hrăni orgoliul omenesc,  părea   un străin  stingher.
Pentru o vreme, a înflorit regește; i-am prins în ramuri cuiburi colorate în bucurii și-n strălucire. 
Seară de seară,  în clipocit de steluțe, a fost personajul principal al casei.
Am tooot așteptat să ningă... parcă nu mă îndur să-i descos  magia, 
Cum să fac dintr-un  generos prinț un neputincios  cerșetor  la margine locului unde lumea  duce  gunoiul?
O, brad  frumos,  ce soartă -ți hărăzim  noi, oamenii....

4 comentarii:

  1. Corect..un simbol sfant nu=l arunci la gunoi!!!!Ma doare sufletul pt asa ceva!
    Iata de ce de ani buni prefer unul artificial si crengute de brad prin casa!
    La multi ani frumosi,rodnici si sanatosi!

    RăspundețiȘtergere
  2. La mulți și frumoși ani, Modart! nu te-am văzut de-o veșnicie...
    Asaș este, mă doare despărțirea de brad, dar nu sunt încă, în stare, să renunț la bucuria de a simți în casă aromă de cetină.

    RăspundețiȘtergere