duminică, 24 mai 2020

din nou, în pădure

 Sufletul este, cred, un amestec  de  lumină și de umbre,  de spaime și de optimism, un fel de fântână căreia nici chiar tu, oricât de mare săpător ai fi, nu prea poți să-i afli izvoarele.

  După  niște zile  grele, chiar grele,  astăzi  am intrat  în pădure. 
 N-o mai văzusem din 11  martie.
 Doamne, cât mi-a lipsit!!!
Am inspirat  cu  toată puterea  aerul ei curat !  verde,  prea verde după ploile din ultimele zile!
 Ce medie veselă între tristețe  ( sau revoltă, sau amărăciune ) și  bucuria clipei că ea, pădurea, rămâne  cel mai fidel prietenul cel mai  fidel.
  În splendoarea ei  de   zână bună!

Un comentariu: