Sufletul este, cred, un amestec de lumină și de umbre, de spaime și de optimism, un fel de fântână căreia nici chiar tu, oricât de mare săpător ai fi, nu prea poți să-i afli izvoarele.
După niște zile grele, chiar grele, astăzi am intrat în pădure. N-o mai văzusem din 11 martie.
Doamne, cât mi-a lipsit!!!
Am inspirat cu toată puterea aerul ei curat ! verde, prea verde după ploile din ultimele zile!
Ce medie veselă între tristețe ( sau revoltă, sau amărăciune ) și bucuria clipei că ea, pădurea, rămâne cel mai fidel prietenul cel mai fidel.
În splendoarea ei de zână bună!
Este revigoranta!
RăspundețiȘtergere