nu există șapte minuni

în ochii unui copil, ci șapte milioane!
Walt Streightif

De două ori pe an, pentru mine diminețile încep din viul nopții.( îmi place vorba asta, o știu de la maica Fănica, ștrașnica mea bunică!)

Ce multe întrebări,  atât de puține răspunsuri,  răscolesc amintiri, năvală de gânduri,  cum fug, nestingheriți,  anii, parcă ieri  ningea blând, primele  vorbe stâlcite simpatic de tot, primii pași pe drumul albit  cu urme de sănii..

”Gândăcelul„, foaia s-a zdrențuit de tot, păstrează  emoția întâiei  serbări, emoția mea,  emoția lui, degețele  căutând  doar ele știau ce în buzunarul șorțulețului bleu! 

Serbări cu prinți și cu săbii,  povești mereu inventate, noi, entuziaști spectatori,  vacanțe, liceul, examene multe,  licența,  serviciul, el, deja, tată, eu, mama ( sau buni)  mereu  gânditoare.

El și familia lui,  mereu alte griji... mai rar pe acasă, în sufletul meu  tot copil îmi  rămâne!

La mulți ani,  băiatul  mamei!