dac-o fi să-mbătrânesc,

 știi ceea ce  să-mi ziceți?

Să-mi ziceți  Moș Virgulă.

Zică cine ce va vrea să zică..Eu așa am învățat la școală, așa i-am învățat și eu pe școlarii mei: inegalabilul  I.L. CARAGIALE( NENEA IANCU) s-a născut în noaptea de 29 spre 30 ianuarie 1852, în satul ~Haimanale” de lângă Ploiești. Așa spune și  George Călinescu  în„Istoria Literaturii Române  de la origini până în prezent„, pagina489.

Și fiindcă astăzi este   ziua lui, să citim  tare și răspicat:

~Ți-am spus de atâtea ori, nu te mai bate cu proștii, că te răpun..ce crezi tu, pe urma cui am  suferit   eu în viață? Pe urma deștepților?

 Prostia, suverana prostie, e totdeauna mai tare.

În zadar lupți frumos cu tăieturi fine de floretă, el lovește greu, cu lăstarul  în moalele capului. Și în zadar risipești spirit și vervă, el e tare ca piatra.Cum să-ți spun, prostul are o concepție telurică a vieții. Uite așa își înfundă ochii și urechile, își înfige capul în pământ ca struțul, ridică spatele și trec pe deasupra lui toate  curentele..Nimic mai greu decât  să cârmuiești proști...ei nu au instinct de  împotrivire organică..
...mă ia cu rece aici în creștet. La prost trebuie meșteșug nu glumă! M-a învățat un popă la Piatra –Neamț, plecam la inspecții călare pe iapa popii, dar iapa nu voia neam la stânga, cât m-am zolit! ...și popa m-a-nvățat

"Când ajungi la răspântie tragi de căpăstru tare de tot la dreapta și iapa o să o ia la stânga, da să tragi cumplit!'
Asta e domnule, trebuie învățat năravul, se guvernează greu proștii!'

Puțin timp după aceasta, Caragiale s-a stins la Berlin, s-a prăbușit ca fulgerul unei clipe, nu-i plăcea politica.
-De ce nu-ți place politica, Nene Iancule?
-Păi dumneata nu vezi cum se-ncurcă lucrurile în politică, care nu poți ca să știi de azi pe mâine cum poate sa devină o complicațiune! Mergem din dres în dres și din meremet în meremet, dar ce e mai rău, e că n-avem oameni, ne lipsesc oameni!
Dar eu n-am crezut în politică, e o recompensă de nimic și nici n-am avut chemare să reformez soțietatea, dar țara am iubit-o cu sufletul ei dezordonat de atâta zbucium de vremi !
 Dumnezeu să ne aibă în sfânta Lui pază!”

 ( a consemnat  poetul Octavian Goga, după ce marele Caragiale l-a vizitat în închisoare)