unde-i lege, nu-i tocmeală

Cei care sunt cei mai morali sunt cel mai departe de problemă.   Murphy

Problemele nu se creează, nici nu se rezolvă, ele doar se transformă.

                                     Legea-  Asta nu e viață..

Dacă reușești să-ți păstrezi calmul, când toți din jurul tău sunt disperați e pentru că  nu ai priceput pe deplin gravitatea problemei

                                        Legea- Încă n-a căzut moneda.

                   

Orice corp omenesc,  scufundat într-o cadă , pentru  o baie relaxantă cu spumă, face să sune telefonul.

                                       Legea- Cine dracu sună la ora asta?

                               

Când ți se pare că  toate merg foarte bine e pentru că ai trecut cu vederea ceva important.

                                       Legea- Îmi trag palme.

        De fiecare dată când ești punctual, nu se găsește nimeni  să te vadă, dar, dacă întârzii 5 minute, toți cei prezenți  se uită la ceas, clătinând din cap.

                                    Legea- Nu am aripi la picioare.// sursa- mail

                                                                                                             

 De ținut minte: 
Legea este o poartă.

Vițeii se opresc în fața ei. 
Așteaptă.
Mult și bine.

Leii sar  ( pe deasupra).

Cățeii i se strecoară  ( pe dedesubt).

  p.s. tu ce zici?

pe dos

Cu vreo două săptămâni  în urmă , a fost primăvară-   la fereastră, cor pe câteva voci, guguștiuci strănutând în batistuțe  transparente, vrăbiuțe  agitate, sărind  strofe întregi din partitură,  pardesie – pastel, tocuri cui, vânzătorul de brebenei, fericit că poate să-și clătească ochiul- fetili cu fustă verde /nime-n codru nu le vede,  băltoace, lacrimi lungi de streșini seduse și abandonate,  pâlcuri  răzlețe de iarbă  printre frunze jilave,   florăreasa  negricioasă din colț- uite, dragă, la câtă propagandă dă strigări fac, nimeni nu ia o floare, vine , să uită și pleacă, e criză dă bani..  câțiva pensionari în fața tablelor  de șah pe măsuța de lângă fântână, doamna cu bentiță mov, însoțită de alaiul  pisicilor  dornice de zbenguială..

 Ce mai! Veselie în toată regula!

 Și când  toată lumea  se pregătea să înșire mărțișoare ,  ca din senin,  baba iarna, că altfel nu-i poți spune, oricât de mult ai vrea să păstrezi politețea,  și-a amintit că are de plătit niște polițe.

A învățat și ea  din  știrile orei 5   cum stă treaba, așa că și-a întors cojocul pe dos, și-a pus ochelari fumurii, cagula peste față și călare pe mătura din dotare a pornit-o la întâmplare.

Plâng norii,  mângâindu-și bărbile stufoase, din care se scutură  vălătuci de fulgi lungi.

Mesteacănul din fața ferestrei mele strănută des, frângându-și mănușile elegante.

Un cățel, ud leoarcă, a rătăcit drumul, oricum  , stăpân  nu are, poate se găsește vreun suflet milostiv și pentru el.

Afurisi tă babă..bine că  n-am ales-o tocmai pe ea..

p.s. tocmai mi-a venit în minte vorba domnului  numit Murpfy- zâmbește, mâine va  fi mai rău..

Îl crezi?

http://incertitudini2008.blogspot.com/2011/03/parfum-efemer.html