cred în copil

 așa cum se credea în apostoli, Victor Hugo, Arta de a fi bunic

Când  mi-a venit pe lume primul fiu, iarna își torcea povestea ei blândă în grai nerostit de ursitoare.

 Din clipa aceea, am învățat să merg alergând, să uit de somn și de odihnă, să-mi pregătesc examenele ( eram studentă) ascultându-i gânguritul,  spălând și călcând scutece, măsurând temperaturi,  răcind ceaiul,  plimbând căruciorul   prin casă, în miez de noapte,  chiar dacă a doua zi  aveam seminar la dialectologie sau la filozofie.

 Când a crescut, într-o zi,  mi-a promis  o trusă completă Helena Rubinstein. 
La prețurile de astăzi, uitarea pare ceva firesc..

Fuge vremea, de niște ani,  fiul meu este  tată.

Doi lei, două minuni! 

Unul  mic,  de ieri , mai  mare!
http://incertitudini2008.blogspot.ro/2011/10/paradis-vine-din-persana.html

Și unul mare! De astăzi,  și mai mare!
 http://incertitudini2008.blogspot.ro/2010/07/povestea-unui-leu.html
La mulți ani, lei paralei!

Există niște sfaturi  pentru cine se vrea bunic perfect-  să nu oferi pijamale  și  cărți de gramatică.

 Cum să fiu eu  buni perfectă, dacă   leul cel mare mă identifică , de fiecare dată, cu gramatica?

 Cât contează că  , indiferent de  stare,  pot  juca  de-a v-ați ascunselea,  că  mi-am cumpărat pantofi  pentru volei și   fotbal, că  spun  frumos, seara,   Albă- ca- zăpada, Ursul păcălit de vulpe, Scufița roșie,  cu grijă mare să nu ocolesc vreun amănunt sau  că mereu  mi-e dor de toate  clipele  petrecute cu ei, mai ales când  ne plimbăm cu bicicletele, în jurul lacului?//
știi, cumva, cum poți ajunge o buni perfectă?
 

unde-i lege, nu-i tocmeală

Cei care sunt cei mai morali sunt cel mai departe de problemă.   Murphy

Problemele nu se creează, nici nu se rezolvă, ele doar se transformă.

                                     Legea-  Asta nu e viață..

Dacă reușești să-ți păstrezi calmul, când toți din jurul tău sunt disperați e pentru că  nu ai priceput pe deplin gravitatea problemei

                                        Legea- Încă n-a căzut moneda.

                   

Orice corp omenesc,  scufundat într-o cadă , pentru  o baie relaxantă cu spumă, face să sune telefonul.

                                       Legea- Cine dracu sună la ora asta?

                               

Când ți se pare că  toate merg foarte bine e pentru că ai trecut cu vederea ceva important.

                                       Legea- Îmi trag palme.

        De fiecare dată când ești punctual, nu se găsește nimeni  să te vadă, dar, dacă întârzii 5 minute, toți cei prezenți  se uită la ceas, clătinând din cap.

                                    Legea- Nu am aripi la picioare.// sursa- mail

                                                                                                             

 De ținut minte: 
Legea este o poartă.

Vițeii se opresc în fața ei. 
Așteaptă.
Mult și bine.

Leii sar  ( pe deasupra).

Cățeii i se strecoară  ( pe dedesubt).

  p.s. tu ce zici?

legea ca o poartă

Înainte - până și hoții aveau simțul măsurii .Johnny Răducanu, muzician.

Astăzi, ca și săptămâna trecută, mulți petrec.

Mai ieri îl sărbătoreau pe Sfântul Valentin, astăzi, se distrează   de Dragobete.

Nu comentez.

Altă problemă  am.

Aflu   din presă că o doamnă , cu înalte funcții- administrative și politice- trecută de câțiva ani buni de vârsta încetării activității didactice, a fost la noi în oraș.
Cu treburi de partid.

Nu fac politică, să nu se înțeleagă că aș fi ignorantă. Sau că-mi este indiferent ce se întâmplă în jur.

Departe de mine toate acestea.

Problema mea este – dacă  legea hotărăște , ca toate femeile, indiferent  de puterea de muncă pe care o au, de inteligență/ pricepere/ dăruire/rezultate,/ pasiune/tinerețe intelectuală/fizică, sufletească, aspect fizic/psihic   etc.trebuie să se pensioneze la vârsta de 6o de ani, de ce  nu este valabilă  această lege pentru toată lumea?

De ce tocmai persoanele cu funcții politice devin excepții?

Citeam un interviu cu o altă doamnă, tânără, ce este drept, ocupantă a unui scaun cu spătar înalt, tot în MEC, care se lăuda că n-a acceptat continuarea activității niciunui cadru didactic , aflat la vârsta  pensionării, pentru a-i  încuraja pe tinerii absolvenți, deși, dacă ținem seama de ton,  opinia respectivei doamne este lipsită de eleganță, de o anume decență.
Mă rog, asta este altă problemă..aroganță,  în loc de respect, desconsiderație , în loc de considerație,  pentru cel care cere să i se acorde un drept...chestiuni trecute, deja, la rubrica a fost odată ca niciodată..

Ce să mai vorbim- dura lex, sed lex!

Asta zic și eu!

 Fiecare a muncit cât  i-a permis  legea.

Dar, aceeași lege spune că o persoană născută, de exemplu, în aprilie 1948,    de câțiva ani buni,  ar fi trebuit să lase locul altcuiva, adică  să se   pensioneze.

De ce tocmai o persoană politică, fost ministru în MEC, încalcă, cu bună știință,  legea?

Chiar este de neînlocuit?

Este o vorbă- legea este ca o poartă.

Vițeii( chiar și unchii lor, boii) se opresc în fața ei. Și așteaptă. Mult și bine.

Leii sar (pe deasupra).

Cățeii își fac loc( pe dedesubt).//

 Recomand, cu mare căldură , o lectură.

http://news.corect.com/arts/johnny-raducanu-tara-romaneasca-pana-si-hotii-aveau-simtul-masurii