lucrurile abstracte

sunt dificil de înțeles. 

Vezi, auzi,   înveți  atâtea, apoi,  când le dai de rost și vrei să le transmiți altora, în vreme ce tu poți trăi ceea ce spui, citești în ochii ascultătorului că plutește undeva, departe de clipă. 

Sau , uite  ceva  te neliniștește, te îngrijorează. 

Sau îți stârnește niște trăiri speciale!

Dacă ar fi să încredințezi   emoția colii de hârtie sau acestui spațiu liber din fața tastelor, starea,  fiindu-ți  proprie doar ție, apare modificată.  

Ce scrii este altceva.

Între cele două limite- tu, cu sufletul tău,  și ascultătorul  -lucrurile se transformă, cuvintele își risipesc, cumva, sclipirea.

Cum poți comunica emoția,  având convingerea identificării profunde  a stării tale cu  simțirea celuilalt? //

 Ieri, am  revăzut din mers un colț drag  de lume . //

Prin martie, îl știam vesel-  pălăria pe-o ureche- în  chite  de brebenei și  toporași! 

Înflorit, în plină vară, în livezi de meri și pruni, odihnindu-și crengile în soarele amiezii.  

  Cu  greu am suportat căldura din microbuzul care ne ducea dimineața și ne aducea seara acasă. Controlam lucrările candidaților la admiterea în Liceul Pedagogic.

  Altădată, l-am văzut  albit  de sita ninsorii, case risipite pe culmi,  încotoșmănate în  cușme înalte!

 Ieri, ar fi trebuit să fie iarnă.

Calendaristic, nimic nu s-a schimbat.

Vremea își toarce  măsura , cum vrea ea.

Recunoști zona?

în grădinița anotimpurilor

Provocarea parfumată a acestui  însorit  final de săptămână este rezervată florilor.

Cum , peste două săptămâni, la noi  în oraș  va înflori  Simfonia lalelelor o să povestesc  atunci cu  ilustrări de la fața locului, sper.
Astăzi, despre multe alte flori!
Toate,  sărbători de suflet..
Îți ies în cale, mângâindu-ți privirea și sufletul. Răsar unde nu te-ai aștepta-în vârf de munte, pe culmi înverzite , în margine de râu, pe câmpuri nesfârșite.
Culori, mărimi, forme, respectând legi ale unei geometrii încă neinventate !
Când iarna încă nu și-a scos cojoacele și bocancii la uscat, ghiocelul străpunge zăpada.
Alb clopoțel parfumat , vestitor al primăverii!
Îl urmează în cor pestriț brebeneii, micșunelele amețitoare , fragilele viorele , lăcrămiorele plăpânde.
Prin grădinițe râd în soare zambile în salbe..Rând pe rând, printre straturi își ridică, somnoros cupele,  delicatele multicolore    lalele.
Înflorește liliacul, acompaniat de   iasomie și  bujori .
Ultimul își deschide petalele nobilul trandafir.
Dacă drumul te poartă pe lângă un lan de grâu, în zorii zilelor de vară , ai să-l vezi pâlpâind cu lacrimi de rouă, în dans șovăielnic.

Chicotește sub pleoape încărcate de somn, așteptând trilul ciocârliei, macul.
Între tufe de albăstrele!
Miraj amețitor, fură nemurirea clipei!
Pe lângă case, roșii în obraji, cu fuste crețe colorate, cârciumăresele zâmbesc în șirag de mărgele vii.
Sfioasele margarete își țin în vârful degețelelor lungi de domnișoare,pălărioarele cochete , trăgând timid cu ochiul către tufele de rozmarin.

Și când, de peste dealuri , vine toamna, grădinile se îmbată în parfum de crizanteme bucălate, mângâiate tandru de vântul nestatatornic..
Gerul  și bruma le taie , treptat,  respirația.
Învinse, florile cad..renasc în primăvară!
Mai frumoase, mai vesele!

p.s. ce-ar fi lumea fără mireasma, culoarea  și  parfumul lor ?
În zilele de 15, 16, 17 aprilie, veniți la Simfonia lalelelor!

 

Au mai scris pe aceeași temă-

Mirela-http://mirelapete.dexign.ro/2011/04/flori-de-pasti-parfum-de-sarbatoare/
Danielle-http://popasuriprincopilarie.blogspot.com/2011/04/un-colt-de-suflet-parfumat.html
  Carmen-http://vis-si-realitate-2.blogspot.com/
 Gabriela-http://gabrielailies.wordpress.com/2011/04/03/flori-de-paste-parfum-de-sarbatoare/
 Gabi-http://g1b2i3.wordpress.com/2011/04/03/povesti-cu-iepurasul-si-florile-de-pasti/
  Vera http://vera-arev-vera.blogspot.com/2011/04/primavara.html

pe dos

Cu vreo două săptămâni  în urmă , a fost primăvară-   la fereastră, cor pe câteva voci, guguștiuci strănutând în batistuțe  transparente, vrăbiuțe  agitate, sărind  strofe întregi din partitură,  pardesie – pastel, tocuri cui, vânzătorul de brebenei, fericit că poate să-și clătească ochiul- fetili cu fustă verde /nime-n codru nu le vede,  băltoace, lacrimi lungi de streșini seduse și abandonate,  pâlcuri  răzlețe de iarbă  printre frunze jilave,   florăreasa  negricioasă din colț- uite, dragă, la câtă propagandă dă strigări fac, nimeni nu ia o floare, vine , să uită și pleacă, e criză dă bani..  câțiva pensionari în fața tablelor  de șah pe măsuța de lângă fântână, doamna cu bentiță mov, însoțită de alaiul  pisicilor  dornice de zbenguială..

 Ce mai! Veselie în toată regula!

 Și când  toată lumea  se pregătea să înșire mărțișoare ,  ca din senin,  baba iarna, că altfel nu-i poți spune, oricât de mult ai vrea să păstrezi politețea,  și-a amintit că are de plătit niște polițe.

A învățat și ea  din  știrile orei 5   cum stă treaba, așa că și-a întors cojocul pe dos, și-a pus ochelari fumurii, cagula peste față și călare pe mătura din dotare a pornit-o la întâmplare.

Plâng norii,  mângâindu-și bărbile stufoase, din care se scutură  vălătuci de fulgi lungi.

Mesteacănul din fața ferestrei mele strănută des, frângându-și mănușile elegante.

Un cățel, ud leoarcă, a rătăcit drumul, oricum  , stăpân  nu are, poate se găsește vreun suflet milostiv și pentru el.

Afurisi tă babă..bine că  n-am ales-o tocmai pe ea..

p.s. tocmai mi-a venit în minte vorba domnului  numit Murpfy- zâmbește, mâine va  fi mai rău..

Îl crezi?

http://incertitudini2008.blogspot.com/2011/03/parfum-efemer.html