merită viața trăită

 într-o lume  care nu vede  și nu aude adevărul? Albert Camus

 
Nu despre cea mai valoroasă conștiință  scriitoricească a secolului trecut, cum a  spus critica literară  despre Albert Camus, îmi propun să vorbesc, nici despre lucrarea prin care, în premieră mondială,  Cătălina Buzoianu, dintr-un mare respect pentru celebrul scriitor, aduna, la  el acasă, în Lourmarin, într-o dramatizare de răsunet, nume sonore ale  culturii românește și franceze .

.

Din ultima lui carte, rămasă neterminată, Primul  om, în care i-au fost adunate  multe  confesiuni,  care  conturează o lume imperfectă- cum ar putea fi altfel?  am  ales un pasaj , pe cât de banal în aparență, pe atât de  interesant,  cred eu. 

Am cunoscut un om, zise el, care după ce a trăit treizeci  de ani cu nevasta lui..

...am cunoscut  un englez căruia  nu-i plăceau prăjiturile de patiserie, iar nevastă-sa nu  mânca  nici ea niciodată așa ceva.

 Ei bine, după douăzeci de ani de viață comună, își surprinse nevasta la patiserie și își dădu seama , observând-o, că ea se  ducea de mai multe ori pe săptămână să se îndoape cu ecleruri cu cremă de cafea.

Da, el credea că ei nu-i plac dulciurile  și în realitate ea se  dădea în vânt  după ecleruri cu cremă de cafea.//

Pe la noi, umblă o vorbă mai limpede-într-o viață, mănânci un sac de sare  cu  cineva și tot nu-l cunoști..

 
incertitudini:

Cât din noi, din  comunicarea noastră, chiar în  cel mai mic  grup ( căsnicia) regăsim în  acest mic spectacol ?( real sau imaginar) 
Cunoști o ființă într-o  conviețuire de-o viață?

 Cum ne poziționăm noi    față de adevăr?//

un dar de la Modart-filmul „Balanța”