într-o lume care nu vede și nu aude adevărul? Albert Camus
Nu despre cea mai valoroasă conștiință scriitoricească a secolului trecut, cum a spus critica literară despre Albert Camus, îmi propun să vorbesc, nici despre lucrarea prin care, în premieră mondială, Cătălina Buzoianu, dintr-un mare respect pentru celebrul scriitor, aduna, la el acasă, în Lourmarin, într-o dramatizare de răsunet, nume sonore ale culturii românește și franceze .
Din ultima lui carte, rămasă neterminată, Primul om, în care i-au fost adunate multe
confesiuni, care conturează o lume imperfectă- cum ar
putea fi altfel? am ales un pasaj , pe cât de banal în aparență, pe atât de
interesant, cred eu.
Am cunoscut un om, zise el, care după ce a
trăit treizeci de ani cu nevasta lui..
...am cunoscut un englez căruia
nu-i plăceau prăjiturile de patiserie, iar nevastă-sa nu mânca nici
ea niciodată așa ceva.
Ei bine, după douăzeci de ani de viață comună,
își surprinse nevasta la patiserie și își dădu seama , observând-o, că ea
se ducea de mai multe ori pe săptămână să se îndoape cu ecleruri cu
cremă de cafea.
Pe la noi, umblă o vorbă mai limpede-într-o viață, mănânci un sac de sare cu cineva și tot nu-l cunoști..
incertitudini:
Cât din noi, din comunicarea noastră, chiar în cel mai mic grup ( căsnicia) regăsim în acest mic spectacol ?( real sau imaginar)
Cunoști o ființă într-o conviețuire de-o viață?
Cum ne poziționăm noi față de adevăr?//Cunoști o ființă într-o conviețuire de-o viață?
un dar de la Modart-filmul „Balanța”
Filmul "Balanta" a lui Lucian Pintilie are aceasta tema formulata in intrebarea lui Albert Camus.
RăspundețiȘtergereVezi tu ,problema este ca unii se starduiesc sa fie oameni,iar altii nu prea,sau deloc.Ca urmare primii trag inzecit,insutit chiar.
Da,suntem diferiti cum spui de atatea ori,dar trebuie sa ne uneasca aspiratii comune!
Da!
RăspundețiȘtergereFoarte interesantă asociere, am văzut filmul, l-aș (re)vedea, am citit atunci, câți ani sunt? am citit ce se spunea despre el-că înnegrește realitatea. Lucian Pintilie răspundea , nu-mi amintesc prea bine, ideea era că dacă filmul are conținut întunecat, apoi chiar conținutul vieții trebuie schimbat, nu tema filmului..
Știi ce mi-a venit acum în minte? conținutul unei cărți „Refugii”, de Augustin Buzura. intrigi, aparent banale, ca în romanul lui Camus, de fapt, mai multe lumi într-o mare , singură, întunecată lume, bine și răul își pierd identitatea, se amestecă..
Uităm cărțile bune, uităm filme, uităm..
„Melci, reintrați în cocioabe,
cenușă, revino în focuri și-n vetre,
copaci, întoarceți-vă în muguri, în boabe,
și voi, oameni, în pietre.„
Emil Botta,
„Întunecatul april„
Filmul ca tot vorbeai de uitare,poate fi vizionat aici:
Ștergerehttp://www.youtube.com/watch?v=gFuyEtFdzI0
Mulțúmesc frumos!
RăspundețiȘtergereL-am adus aici, ca să fiu sigură că-l voi revedea!
Unii nu vor sa ne vada asa cum suntem si parca se impotrivesc reflexiei noastre din toate puterile. Altii, nu stiu sau nu pot sa ne vada pentru ca sunt prea orbi la calitatile si defectele pe care le avem, poate chiar prea indiferenti. Se mai intampla insa ca noi sa ascundem mult din ceea ce suntem, poate intr-o incercare disperata de a ne proteja intimitatea, sufletul, siguranta intr-o societatea care ne vrea tot mai dezgoliti sufleteste. Am fost casatorita 15 ani si dupa divort fostul meu sot mi-a spus ceva care m-a pus pe ganduri:"nu te-am cunoscut nici 1 la suta din ceea ce esti tu cu adevarat". Avea dreptate. Pentru ca nu a vrut si pentru ca nu l-am lasat, stiindu-ma in nesiguranta daca ar fi aflat adevarurile.
RăspundețiȘtergereMult adevăr pui în cuvinte, Gabriela!
RăspundețiȘtergereCulmea! cam la asta m-am tot gândit- unora le este simplu să-și construiască despre cineva o imagine deformată, urâțită..chestiunea este că nu le poate fi deloc bine.
Oamenii răi sunt niște nefericiți.
Își pierd vremea tocindu-și sufletul și mintea.