ca un fel de joc

Poate că reflectând ( n-ar fi rău  să dai răspunsuri) asupra  întrebărilor din  Chestionarul lui Proust, la care el a răspuns când  avea 20 de ani, devenind chiar de atunci celebru, ne  reîntoarcem  către acea parte din  noi, din care  doar rareori   lăsăm să  se ivească  bucățele de suflet.

  Să ne amintim, cu nostalgie și, de ce nu, cu oarecare umor, de tăinuitele „oracole ”din anii de liceu.

Chestionarul lui Proust

Principala mea trăsătură.hărnicia ( cred)

2. Calitatea pe care doresc să o întâlnesc la un bărbat( ar fi mai multe):onoarea, cultura, tandrețea

3. Calitatea pe care o prefer la o femeie:naturalețea

4. Ce preţuiesc mai mult la prietenii mei:sinceritatea

5. Principalul meu defect:exigența( poate exagerată, nu doar în legătură cu alții)

6. Îndeletnicirea mea preferată-:cititul și călătoriile.

7. Fericirea pe care mi-o visez-:să fiu  mereu cu  familia mea

8. Care ar fi pentru mine cea mai mare nenorocire: să devin povara  cuiva

9. Locul unde aş vrea să trăiesc:casa părintească

10. Culoarea mea preferat:verde

11. Floarea care-mi place:frezia, mărgăritărelul

12. Pasărea mea preferată: puișorii de  găină

13. Prozatorii mei preferaţi:García Márquez, Balzac, Hugo, Stendhal, Marin Preda, Cronin, Haruki Murakami, David Grossman ( de ceva vreme).

14. Poeţii mei preferaţi:Eminescu,  Arghezi, Blaga, Nichita Stănescu, Marin Sorescu, Augustin Doinaș, Serghei Esenin, Alexandru Philippide,Baudelaire, Radu Stanca, Ion Pillat

15. Eroii mei preferaţi din literatură:Jean  Valjean.doctorul  Harvey  Leith ( Gran Canaria)

16. Eroinele mele preferate din literatură  ( am rămas constantă copilăriei și adolescenței: Lizuca, Otilia, Anna Karenina, Adela, Cosette.
.
17. Compozitorii mei preferaţi : Schubert,Ceaikovski,Mozart, Sostakovici, Enescu.

18. Pictorii mei preferaţi:Leonardo da  Vinci, Monet,Van  Gogh

19. Eroii mei preferaţi din viaţa reală: tata, fiii și nepoții mei, fostul meu profesor de Limba română din gimnaziu.

20. Ce urăsc cel mai mult:minciuna

21. Calitatea pe care aş vrea s-o am din naştere: diplomația

22. Cum aş vrea să mor:liniștită

23. Greşelile ce-mi inspiră cea mai mare indulgenţă:naivitatea,credulitatea

24. Deviza mea: păstrează stropul de optimism!

relativitatea

se aplică la fizică, nu la etică. Albert Einstein

 Ne potolește, oare, realitatea setea de cunoaștere sau este nevoie de o permanentă raportare la trecut?

merită viața trăită

 într-o lume  care nu vede  și nu aude adevărul? Albert Camus

 
Nu despre cea mai valoroasă conștiință  scriitoricească a secolului trecut, cum a  spus critica literară  despre Albert Camus, îmi propun să vorbesc, nici despre lucrarea prin care, în premieră mondială,  Cătălina Buzoianu, dintr-un mare respect pentru celebrul scriitor, aduna, la  el acasă, în Lourmarin, într-o dramatizare de răsunet, nume sonore ale  culturii românește și franceze .

.

Din ultima lui carte, rămasă neterminată, Primul  om, în care i-au fost adunate  multe  confesiuni,  care  conturează o lume imperfectă- cum ar putea fi altfel?  am  ales un pasaj , pe cât de banal în aparență, pe atât de  interesant,  cred eu. 

Am cunoscut un om, zise el, care după ce a trăit treizeci  de ani cu nevasta lui..

...am cunoscut  un englez căruia  nu-i plăceau prăjiturile de patiserie, iar nevastă-sa nu  mânca  nici ea niciodată așa ceva.

 Ei bine, după douăzeci de ani de viață comună, își surprinse nevasta la patiserie și își dădu seama , observând-o, că ea se  ducea de mai multe ori pe săptămână să se îndoape cu ecleruri cu cremă de cafea.

Da, el credea că ei nu-i plac dulciurile  și în realitate ea se  dădea în vânt  după ecleruri cu cremă de cafea.//

Pe la noi, umblă o vorbă mai limpede-într-o viață, mănânci un sac de sare  cu  cineva și tot nu-l cunoști..

 
incertitudini:

Cât din noi, din  comunicarea noastră, chiar în  cel mai mic  grup ( căsnicia) regăsim în  acest mic spectacol ?( real sau imaginar) 
Cunoști o ființă într-o  conviețuire de-o viață?

 Cum ne poziționăm noi    față de adevăr?//

un dar de la Modart-filmul „Balanța”

i-am smuls

călăului masca.Fața lui  era plină de lacrimi.
Valeriu Butulescu, Stepa memoriei

Cine ești tu, cine sunt eu nu privește, cu adevărat, pe nimeni. Poți să mă contrazici, este treaba ta, dar   eu sunt convinsă că  tot ce se consideră a fi înțelegere a gândurilor și trăirilor celuilalt   este doar  un fel de traducere, fiecare dintre noi rămânând  izolat în propria-i existență. Nu ascund că asemenea  idei   s-au  conturat în legătură cu  evenimentul care  continuă să  acopere mult spațiu, deși cineastul Sergiu Nicolaescu este , deja, cenușă.

Avem relații cu multă lume .
Relații speciale,  cu mult mai puțină lume.
 Prietenie , cu și mai puține ființe. 
Prietenii adevărați  îi numărăm pe degetele unei mâini. 
 Ne cunoaște cu adevărat cineva?
 Noi- tu, eu- pe cine cunoaștem dincolo  de ceea ce lasă fiecare să-i fie cunoscut?
Încercând  să comunic cu cineva pe tema credinței, astăzi am citit câte ceva  din opera celei care a fost și este Maica Tereza.
Oricum
Oamenii sunt adesea neînţelegători, iraţionali şi egoişti...
Iartă-i, oricum.
Dacă eşti bun, oamenii te pot acuza de egoism şi intenţii ascunse...
Fii bun, oricum.
Dacă ai succes, poţi câştiga prieteni falşi şi duşmani adevăraţi...
Caută succesul, oricum.
Dacă eşti cinstit şi sincer, oamenii te pot înşela...
Fii cinstit şi sincer, oricum.
Ceea ce construieşti în ani, alţii pot dărâma intr-o zi...
Construieşte, oricum.
Dacă găseşti liniştea şi fericirea, oamenii pot fi geloşi...
Fii fericit, oricum.
Binele pe care îl faci astăzi, oamenii îl vor uita mâine...
Fă bine, oricum.
Dă-i lumii tot ce ai mai bun şi poate nu va fi niciodată de-ajuns...
Dă-i lumii tot ce ai mai bun, oricum.
La urma urmei, este între tine şi Dumnezeu...
N-a fost niciodată între tine şi ei, oricum.//

adevăr sau mască?
 

avantajul oamenilor

care nu au bacalaureatul este că ei îl pregătesc toată viața. 
Atelier de metamorfoze, Gunter Grass,  laureat al Premiul Nobel pentru Literatură , 1999.   

 Doar o săptămână a mai rămas până la sesiune de toamnă a bacalaureatului. Ca și în vară, examenul  va începe cu evaluarea competențelor lingvistice de comunicare orală. 

Și fiindcă veni vorba despre competențe, o spun cu mâna pe inimă că acest pompos cuvânt  îmi creează, așa, un fel de revoltă.
Adică  n-ar fi fost suficient și limpede să se spună cunoaștere?
Dacă  ar fi ca eu să formulez  teme de comunicare   pentru  candidații la diploma mult râvnită- 93600 la număr- le-aș cere  să explice  etimologia  cuvântului bacalaureat și să prezinte un foarte scurt istoric al acestui examen.
Ce zici, ar fi  o temă dificilă?
p.s.  sursă fotografie- google

catalogul virtual

Nu știu cum o fi pe la alții, pe la noi , se zice  că ar fi început prin 2006, când un tânăr profesor diriginte al unei clase  de  liceu, aflat în impas, pentru că toți elevii lui  au  chiulit la ora de muzică, i-a convocat pe toți părinții și, expunându- le problema, a obținut consimțământul acestora pentru a concepe un catalog  pe internet.

Simplu, nu?

 Părintele , aflat în fața calculatorului, citește notele puștiului  său,  vede absențele și eventualele observații.

Mai departe???

De-a lungul anilor, s-au inventat tot felul de metode menite să-l țină pe copil sub observație, ca sub o lupă.

Nu vreau să sugerez, cumva, că  aș fi diriginta care a descoperit secretul aflării metodei celei  mai potrivite de a crea armonie între școală-copil- familie.

N-am găsit-o și nici nu cred că  o va descoperi cineva prea curând...

Câteva observații, totuși,  aș avea de făcut ca rezultat al experienței mele pedagogice..Acel atât de  mult discutat caiet al dirigintelui, acum se va numi portofoliu- este util, mai mult decât util.

Început de la grădiniță, cu informații sincere din partea părinților  și chiar a  medicului de familie, continuat la gimnaziu și liceu..o să-mi spui că în liceu, adio, dirigenție! nu te contrazic deloc, cum ziceam, caietul- portofoliu este o oglindă a fiecărui ins care trece printr-o școală.

 Acolo este EL!!

Cu ajutorul acestui martor ominiprezent-în cazul fericit în care dirigintele chiar își face meseria- se pot face mai târziu aprecieri , măsurători, evaluări cât mai corecte, în privința comportamentului, a atitudinii față de ceilalți, față de muncă, părinți, necunoscuți, superiori etc.

Poate că numărul abuzurilor/bătăilor/conflictelor/crimelor, chiar,   ar scădea.

Zic și eu..

//Revenind acum la catalogul virtual- cât din viața unui copil va cuprinde?

-au toți părinții internet?câți știu să-l folosească?

-Legătura între cei trei factori- școală, copil, familie se va reduce la o simplă luare la cunoștință?

Sigur că putem discuta mult, chiar îmi doresc, dar o problemă mi se mai pare demnă de luat în seamă.

 M-am „lovit ” de ea, în anii mei de dăscăliță ,  să nu râzi de termenul acesta-îmi amintește de spusele unui elev- cât ne-ați mai dăscălit , n-a fost rău deloc- am  corectat-o, pe cât mi-a stat în putință, cam târziu .

Obișnuiam ca la ședințele cu părinții să citesc notele din catalog cu voce tare.  Într-o seară, am realizat că nu este corect, nu este moral deloc!

De aici se pot ivi tot felul de neînțelegeri, toată lumea aude tot, discuțiile se mută în alte locuri, sunt copii care nu reușesc să treacă peste momente grele, sunt orgolii....

Copilul are dreptul la intimitate!!

În cazul catalogului virtual i se mai respectă acest drept?

Și o întâmplare, povestită astăzi de un fost elev, acum  licean  la o prestigioasă instituție . Colegul lui a fost respins de către profesoară, din nu știu ce motive,  cu o zi înaintea unui concurs  foarte important.

Nimeni n-a putut să afle cum  a fost blocat siteul cu  subiectele și desfășurarea  respectivului concurs de informatică, care , bineînțeles, a fost amânat pentru o altă dată.

p.s.Ce spui?