Se afișează postările cu eticheta comunicare. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta comunicare. Afișați toate postările

joi, 4 mai 2017

Omul care nu mai sfințește locul

  Nici casa.  Nici curtea.Nici țara. 
Nimic.
Nu-ți alegi rudele.Nici  numele. Poți fi selectiv în privința prietenilor și a  colegilor  de muncă, vorba  ceea, până te frigi cu ciorbă.
Când vine  vorba despre vecini, lucrurile se complică rău de tot.
Dacă ar fi să amintesc cam cum  vedeam eu lucrurile în copilărie, o să-mi spui că nu are niciun sens să mă întorc cu gândul într-o lume, deja, apusă...o fi și  cum crezi tu.
  Nu pot  să-ți spun cât am urât ”filozofia„ comunistă prin care  s-a îngrămădit lumea  în  cutiile astea   de chibrituri gri, șterse, lipsite  de orice pic de personalitate, obositoare,   devenite, de  ceva timp, pestrițe, spoite în toate culorile, ca niște sorcove.  
De gustibus non disputandum!
Cu chiu cu  vai, prin anii  70, primii „proprietari în devenire„ se obișnuiau unii cu alții: plecau  dis-de -dimineață  la serviciu, trăgând  după ei copilașii zgribuliți,spre a-i duce  la  ”cămin”, dacă  reușiseră performanța   găsirii   unui loc,  la întoarcere, de  mână  cu  aceiași  micuți,dornici de joacă,  se așezau la  cozile  încolăcite, așteptând să prindă  un pachet de unt,  câteva ouă, un pui (  bogăție  curată) și cine--știe- ce-noroc- mai- aveau.
Mulți dintre întâii proprietari  de atunci  s-au risipit printre nori, alții  s-au stabilit la țară, cedând  locuințele  fiilor,ale  căror posibilități  financiare de a-și cumpăra vreodată o locuință sunt  doar  visuri. Au  venit  oameni  noi, lume  de tot felul.
Vârstnicii rămași s-au cătrănit  rău, greu  să mai  găsești  în  comportarea lor  ceva din  ceea  ce ai spera  să afli.
 Tu  crezi că  bătrânețea înnobilează?   înseamnă că n-ai trăit la  bloc.
Sau o fi altfel prin alte locuri?  cine știe?

Preț de  vreo trei ore, aseară, mi-a fost dat  să  particip (  nu-mi vine alt verb în minte) la  cea  mai stupidă dintre adunările  de bloc, a  doua, la care  m-am dus, în cei  46 de ani, de  când locuiesc  aici.
Cineva zicea  că nu este  bine  pentru tine, ca om , să ai regrete, că ele îți fac viața amară. Așa o fi.
  Nu este  chiar simplu: sub acelaşi acoperiş locuiesc 60 de familii, cu educaţie  diferită, instrucţie -ce să mai vorbim- deprinderi de tot felul, nivel de flexibilitate  în  comunicare absolut  delirant, şi câte şi mai  câte. 
Și  ești  și tu o  ființă, ești  proprietarul casei tale. Casă   vecină  cu altele, toate  înghesuite  în aceeași  cutie  de chibrituri. 
”Câte  bordeie, atâtea obiceie„ .Vezi,iar  mă întorc la   înţelepciunea  populară...
  Îmi impun  să  aleg  partea plină a paharului, adică  să   nu  observ  ce  strică   omul.  
Să mă bucur  de  ceea  ce  dăruieşte  natura!

vineri, 12 iulie 2013

merită viața trăită

 într-o lume  care nu vede  și nu aude adevărul? Albert Camus
 
Nu despre cea mai valoroasă conștiință  scriitoricească a secolului trecut, cum a  spus critica literară  despre Albert Camus, îmi propun să vorbesc, nici despre lucrarea prin care, în premieră mondială,  Cătălina Buzoianu, dintr-un mare respect pentru celebrul scriitor, aduna, la  el acasă, în Lourmarin, într-o dramatizare de răsunet, nume sonore ale  culturii românește și franceze .


.

Din ultima lui carte, rămasă neterminată, Primul  om, în care i-au fost adunate  multe  confesiuni,  care  conturează o lume imperfectă- cum ar putea fi altfel?  am  ales un pasaj , pe cât de banal în aparență, pe atât de  interesant,  cred eu. 
Am cunoscut un om, zise el, care după ce a trăit treizeci  de ani cu nevasta lui..
...am cunoscut  un englez căruia  nu-i plăceau prăjiturile de patiserie, iar nevastă-sa nu  mânca  nici ea niciodată așa ceva.
 Ei bine, după douăzeci de ani de viață comună, își surprinse nevasta la patiserie și își dădu seama , observând-o, că ea se  ducea de mai multe ori pe săptămână să se îndoape cu ecleruri cu cremă de cafea.
Da, el credea că ei nu-i plac dulciurile  și în realitate ea se  dădea în vânt  după ecleruri cu cremă de cafea.//

Pe la noi, umblă o vorbă mai limpede-într-o viață, mănânci un sac de sare  cu  cineva și tot nu-l cunoști..
 
incertitudini:
Cât din noi, din  comunicarea noastră, chiar în  cel mai mic  grup ( căsnicia) regăsim în  acest mic spectacol ?( real sau imaginar) 
Cunoști o ființă într-o  conviețuire de-o viață?
 Cum ne poziționăm noi    față de adevăr?//

un dar de la Modart-filmul „Balanța”

miercuri, 8 mai 2013

cum se mai comunică

Prin unele școli, tocmai  s-au afișat rezultatele simulărilor.

     DICȚIONAR- spicuiri
ACRU = unitate de măsură a acrelii.   Ex: Tata are o soţie de 3 acri şi o soacră de 5.

ALTERCAŢIE = schimb de cuvinte cu parul

BIRMANIA = predispoziţie maladivă a unui ministru de finanţe de a pune noi taxe şi impozite

BOSUMFLAT = şef supraponderal

BULDOZER = aparat sofisticat utilizat la repartizarea în fiecare litru de sifon a 163.172.249+3 bule de CO2

CARAMEA = răspunsul soţilor la întrebarea "Cine face piaţa?"

CASCĂ = ordin pe care comandantul il dă militarilor cu puţin timp înainte de culcare

CELULOZĂ = boală căpătată în închisoare

CIMBRU = marcă poştală din Banat

COMBINEZON = lenjerie uşoară, transparentă, purtată de lucrătorii de pe combine

CONTRADICŢIE = ceva împotriva dicţiei, spre exemplu căluşul

DOGMĂ = răspunsul la întrebarea "Ce rasă e câinele ăsta?"

EVADAT = răspunsul la întrebarea "Cine dat ţie măr, Adam?"

EXTRACTOR = fost tractor la C.A.P.., actualmente piese de schimb  prin  cine știe ce țară

GARGARĂ = boală parlamentară

HAITI = grupuri de lupi flămânzi care bântuie iarna  prin judeţul Botoşani

ÎNCHINARE = transport către China

ÎNFOCARE = transformare în focă

ÎNVINUIRE = procesul de fermentare a mustului

ÎNVIORAT = prevăzut cu vioară

LIBERTATEA PRESEI- după ce  ziaristul a ieșit din închisoare

MERITORIU = teritoriu ocupat de livada cu  meri

MICROSCOP = scop mărunt

MONOLOG = olog de un picior

BIOLOG = olog de ambele picioare

NASTURE = plasture pentru nas

PAPANAŞ = naşul Papei

PAPARUDE = rudele Papei

miercuri, 28 noiembrie 2012

eu nu am căutat,

în toată viațá mea, decât esențá zborului. Zborul-ce fericire! Constantin Brâncuși
 
Când scriu, vorbesc, îmi doresc ca tu  să simți ceea ce simt eu, să te eliberezi de tine însu(ă)ți , pentru că îți propun, într-un fel,  șansa ca, ascultându-mă, să te eliberezi de povara pe care, cumva, o ai. 

Sau dacă tocmai te simți foarte bine, să împărtășești clipa asta cu mine.
Că reușesc sau nu, asta ține , poate, și de tema  care mi-a venit în minte,  în funcție nu doar de trăirea mea  în aceste clipe. Ține de mult mai multe ..
Tocmai de asta, încerc să ocolesc lucrurile abstracte.
 Astăzi, o prietenă, profesoară de muzică,   mi-a trimis  un gând, chiar dacă, nu mai târziu de mâine , urmează să ne vedem.

 Ceva special.
Ceva cum rar se întâmplă..
M-am gândit dacă este cazul  să păstrez doar pentru mine și atât. Pentru că , mi-am spus în gând, lumea vrea doar lucruri frumoase, ieșite din frumos și din bine.

O parte din sufletul meu zice că  ar trebui să mai afle și alții. Așa că, mă străduiesc  să-ți transmit și ție trăirea, să te fac părtaș la starea mea. Într-un fel,  să mă identific emoțional cu tine, comunicând.
Pentru ca tu, la rându-ți, comunicând cu mine, să poți transmite și altora mesajul.
Epic,  povestea  are o schemă simplă.  ( Doamne!!!)
O tânără balerină  ( 30 de ani) își pierde , în condiții greu de explicat-  tratament greșit - un braț.

 30 de ani..
Mai departe? pentru ea nu prea mai există mai departe, deznădejde,  spaime, derută,  depresii,  gânduri  sumbre. Familia, prietenii  îi sunt aproape, fiecare cum se pricepe.
 Ea nu mai poate dansa. Nu are echilibru.
Într-o zi , află că  undeva un tânăr  a trecut printr-o încercare similară. A pierdut un picior.
Reușește să-l găsească .

 Îi propune să-l învețe să danseze.
 Nu orice. 
Să facă balet.
Imposibil!! au spus toți.
 Cei doi încep munca, MUNCA

Efort,  căderi,  dureri,  certuri,  ridicări, eșec după eșec.
Într-o dimineață, soarele  a răsărit  mai devreme și a râs cu toată fața.
Mai bine, uită-te!