cum se obține lumina

 cu ajutorul apei?

 Spălând geamurile.
Într-una  dintre primele  seri ale lui 2013, unde  invitat  la o emisiune a unei televiziuni de știri era  Dan Puric,  moderatoarea, o duduiță, care, ca vârstă i-ar fi putut fi soră mult mai mică,  i-a prezentat actorului câteva reportaje  presărate  cu  niște personaje hidoase.
 Ele   tot scormoneau prin realitate.
Invitatul  trebuia să comenteze.
-Măi oameni buni, de unde îi găsiți? Îi căutați, așa, cu orice chip?Lumea nu se reduce la figurile astea, nu este atât de urâtă..căutați și  oameni frumoși, veți fi surprinși cât de mulți sunt, trebuie doar să vreți  să-i găsiți.
Au trecut de atunci două luni,  nu mă  uit prea des la televizor, dar  când se întâmplă, tot răutăți văd.
 Cică suntem cei mai nespălați din Europa, că la noi se consumă cea mai  scăzută cantitate de  apă și de săpun,  că   mulți țărani nu au folosit pasta de dinți niciodată în viața lor. Te apucă amețeala.. Deschid o paranteză:
în satul meu-  am locuit acolo până la 14 ani, nu-mi amintesc să fi văzut  figuri nespălate,  femei neîngrijite, copii zdrențuroși. Lumea nu era bogată, dar era curată.
Sâmbăta, culmile  se umpleau de rufe  frumoase, spălate cu săpun de casă,  scrobite, de câteva ori pe an, casele  și toate acareturile se văruiau.
 Mirosea a proaspăt.
 Au trecut anii, trec mai rar prin sat, îmi văd rudele   bătrâne de acum- nu și-au schimbat obiceiurile,   nu se mai spală rufele în copaie, mașina de spălat  face minuni.
Și da,   există băi, nu neapărat în fiecare gospodărie,  dar  nespălați  se poate spune doar despre puradeii câtorva familii  pe care  primăria  le-a  adus de pe malul Argeșului tocmai în mijlocul satului.
Și ca să nu închid paranteza  imediat- îmi amintesc că  în urmă cu vreo trei veri, aflându-mă într-o excursie la Paris, chiar  ]n centrul  cosmopolitei metropole,   duminică spre seară, vară, frumos, am văzut  niște indivizi într-o stare absolut mizerabilă. 
Și, sigur,  nu erau   români.
 Lumea trecea, se amestecau  esențe florale, undeva erau și niște polițiști..
Mă întreb și te întreb și pe tine- cum  să ne  vorbească alții de bine, dacă noi, aici, acasă scoatem la iveală tot ce este mai  urât și mai rău din viața noastră?
 Se schimbă ceva în bine?
 Zău că mi-ar plăcea să le văd pe domnișoarele astea, care  câștigă bani mulți  din niște emisiuni  jalnice,  făcând  voluntariat prin sate. Să-i învețe pe nespălați  cât  de mult bine  aduce apa.
Crezi că sunt rea?
Și ca să nu rămânem doar  în zona   tristeții  noastre   balcanice, am dat o raită prin   istoria spălatului  cu apă și săpun.
 Am aflat că  în urmă cu  două sute de ani( acuma, de,  cam mult, dar asta e), în Paris se credea că băile slăbesc organismul și deschid porii, fapt ce  ar fi produs  boli  grave, chiar moarte. De aceea, fața  nu trebuia spălată cu niciun chip, pentru că asta ar fi dus la pierderea vederii.
Cât despre igiena  corporală, ea se reducea, în cazul bogătașilor, la folosirea unor șervețele parfumate. Bărbații purtau  , între cravată și cămașă , niște săculeți cu ierburi aromate, iar doamnele  se pudrau intens.
Mai apoi, au apărut ..ei, bine!  parfumurile franțuzești!
Niște fețe alese -regina spaniolă Isabella Castilla ar fi recunoscut că în toată viața ei  s-ar fi spălat de două ori- la naștere și la nuntă.
Elisabeta I  ar fi declarat fie că este nevoie sau nu,  eu  o dată la trei luni tot mă spăl.
Despre Charles, ducele de Norfolk, se spune că valetul său îl îmbăta zdravăn, ca să-l poată îmbăia.
Și ca să ne apropiem de  zile noastre, să -l amintim pe Karl Marx, filosoful de numele căruia se leagă una dintre cele mai întunecate perioade din istoria omenirii . 
El nu  suporta apa, pentru că îi   provoca dureri.Considera că igiena personală constituie un exces burghez, neștiind  că durerile  îi erau accentuate de fumatul excesiv şi de abuzul cronic de alcool.//
 ca ei sau ca noi?