Să ne ferim

a trece cu vederea pricinile de tulburare și de a  le lăsa să se acumuleze;  căci nimeni nu poate să împiedice  scânteia, nici să spună de unde poate veni ea.
 Francis Bacon, Despre cârmuire, pagina 67

 Îmi place teatrul,  de fapt, îmi place atitudinea de spectator, care trăiește activ conținutul și mesajul  textului pus în scenă.
 Rareori, o piesă de teatru depășește două ore. 
Ieși afară, inspiri aer proaspăt, pe drum te gândești, ajungi acasă cu bună dispoziție.
De câteva zile, pe micul ecran, pe internet, în presa scrisă, cu mici pauze, se  joacă o piesă cu mulți actori.
 Fără text, fără regie.
 Astăzi, după  ultimele emoții ale examenului de bacalaureat, pentru care, fie  se pregătiseră, fie își cumpăraseră neștiința ,eroii, un număr mare de elevi,  au fost  subiecții unei  inedite lecții de dirigenție, un  spectacol alegoric,tema  nefiind găsită nici  după ce  actorii și spectatorii au plecat la casele lor.
O lecție aspră, în care ei, viu material didactic, și-au jucat  rolul cum  au putut.
 Cum au învățat de la adulți, o gașcă mare, pricepută  la  cele necurate-furt și plată pentru furt.
 Altfel zis- șpăgari- ofertanți și primitori.
O lecție dură.
O lecție pe care n-o vor uita niciodată.
 Adulții  i-au adus pe tineri  într-o situație  umilitoare,  greu de suportat.
Așa știu ei să educe.
O lecție, la care spectatorii au rămas muți. ( de uimire)
Dacă ar trăi Caragiale..

Am  citit   și recitit astăzi despre: sancțiuni și pedepse, despre succes, laude, despre demnități, despre părinți și copii/despre  noblețe.
..am citit  și aici; aceasta ne este salvarea!
Și despre ADEVĂR.
Primul lucru făurit de Dumnezeu în zilele creației a fost lumina simțurilor, cel din urmă a fost  lumina rațiunii, iar de atunci încoace este iluminația Spiritului său. El a suflat, mai întâi,  lumină asupra materiei sau haosului, apoi a suflat lumină asupra  omului; și necontenit  suflă și răspândește lumină asupra aleșilor săi.Francis Bacon

p.s. să se fi împuținat lumina?