despre demnități

(așa sau altfel?)

„Oamenii care dețin posturi înalte sunt de trei ori sclavi:sclavi ai suveranului sau ai statului, sclavi ai reputației și sclavi ai treburilor.Așa că ei nu au libertate nici în privința persoanei, nici a acțiunilor, nici a timpului lor.Este o ciudată dorință aceea de a dobândi puterea, pierzând libertatea, ori a dobândi puterea, pierzând libertatea, ori de a dobândi putere asupra altora, pierzând-o asupra ta însuți.Ridicarea în rang este trudnică, și prin strădanii ajung oamenii la mai mari strădanii; și uneori ea este josnică, și prin fapte nedemne ajung oamenii la demnități. Păstrarea demnităților dobândite este anevoioasă, iar coborârea este fie o cădere, fie cel puțin o umbrire, lucru trist.Mai mult încă, oamenii nu se pot retrage când doresc și nici când ar fi cuminte să facă aceasta; dar ei nu pot răbda să fie simpli particulari, chiar la bătrânețe și la boală, care ar cere să intre în umbră; fie ca bătrânii târgoveți, care vor să șadă mereu la poartă, cu toate că astfel își expun bătrânețea batjocurii„.

Francis Bacon, „Eseuri,” pagina 41.
p.s. cartea a fost scrisă în urmă cu jumătate de mileniu.

Când un om își fixează gândurile

 în afara persoanei sale, el nu-și vede de propriul drum.„

Lectură de amiază

”Calea succesului seamănă cu Calea Lactee de pe cer, care este o îngrămădire sau un nod de numeroase stele mici, nevăzute fiecare în parte, dar luminoase toate laolaltă. Tot așa, există numeroase calități mărunte și abia perceptibile, sau mai curând  daruri  și deprinderi, care aduc izbândă oamenilor.

Italienii remarcă unele la care aproape nici nu  ne-am gândi. Când ei spun despre cineva că nu poate să dea greș, trec  printre alte calități și pe aceea că are un pocco di matto..( un pic de scrânteală)

Și, desigur, nu există alte două însușiri care să fie mai prielnice pentru aceasta decât de a avea un grăunte de sminteală și nu prea multă onestitate. 

Din această pricină, acei care țin prea mult la suveranul  lor nu au avut niciodată parte de succes și nu pot avea”.

Francis Bacon, Eseuri,”Despre succes”, pagina132/

anul  1527

p.s.  tot așa o fi, după  aproape jumătate de secol?

Să ne ferim

a trece cu vederea pricinile de tulburare și de a  le lăsa să se acumuleze;  căci nimeni nu poate să împiedice  scânteia, nici să spună de unde poate veni ea.
 Francis Bacon, Despre cârmuire, pagina 67

 Îmi place teatrul,  de fapt, îmi place atitudinea de spectator, care trăiește activ conținutul și mesajul  textului pus în scenă.
 Rareori, o piesă de teatru depășește două ore. 
Ieși afară, inspiri aer proaspăt, pe drum te gândești, ajungi acasă cu bună dispoziție.
De câteva zile, pe micul ecran, pe internet, în presa scrisă, cu mici pauze, se  joacă o piesă cu mulți actori.
 Fără text, fără regie.
 Astăzi, după  ultimele emoții ale examenului de bacalaureat, pentru care, fie  se pregătiseră, fie își cumpăraseră neștiința ,eroii, un număr mare de elevi,  au fost  subiecții unei  inedite lecții de dirigenție, un  spectacol alegoric,tema  nefiind găsită nici  după ce  actorii și spectatorii au plecat la casele lor.
O lecție aspră, în care ei, viu material didactic, și-au jucat  rolul cum  au putut.
 Cum au învățat de la adulți, o gașcă mare, pricepută  la  cele necurate-furt și plată pentru furt.
 Altfel zis- șpăgari- ofertanți și primitori.
O lecție dură.
O lecție pe care n-o vor uita niciodată.
 Adulții  i-au adus pe tineri  într-o situație  umilitoare,  greu de suportat.
Așa știu ei să educe.
O lecție, la care spectatorii au rămas muți. ( de uimire)
Dacă ar trăi Caragiale..

Am  citit   și recitit astăzi despre: sancțiuni și pedepse, despre succes, laude, despre demnități, despre părinți și copii/despre  noblețe.
..am citit  și aici; aceasta ne este salvarea!
Și despre ADEVĂR.
Primul lucru făurit de Dumnezeu în zilele creației a fost lumina simțurilor, cel din urmă a fost  lumina rațiunii, iar de atunci încoace este iluminația Spiritului său. El a suflat, mai întâi,  lumină asupra materiei sau haosului, apoi a suflat lumină asupra  omului; și necontenit  suflă și răspândește lumină asupra aleșilor săi.Francis Bacon

p.s. să se fi împuținat lumina?