nu le revine decât celor care au cumpărat biletul din întâmplare. Fernando Pessoa, Cartea neliniștirii, pagina 385.
Alături, poate chiar împreună, două perechi de pași,
doi mărunței, jucăuși, pantofiori ca pentru dans, speranțe și zbor,
bucurie, ce bine-i să te întorci acasă!
Alți pași, șovăielnici, mersul confuz, ce bun prieten, ce de nădejde pare bastonul..
Îl știu pe bunic, sora lui cea mică mi-a fost colegă de școală, cum fug anii, și pașii tot trec, își vântură vremea răsărit și amurg, nu poți afla mai mult decât vrea clipa.
Te mulțumești cu ce ți se dă.
Suntem, vorba poetului, doar niște insule pe oceanul vieții.
Între noi, valurile .
Alți pași, șovăielnici, mersul confuz, ce bun prieten, ce de nădejde pare bastonul..
Îl știu pe bunic, sora lui cea mică mi-a fost colegă de școală, cum fug anii, și pașii tot trec, își vântură vremea răsărit și amurg, nu poți afla mai mult decât vrea clipa.
Te mulțumești cu ce ți se dă.
Suntem, vorba poetului, doar niște insule pe oceanul vieții.
Între noi, valurile .
Ne definesc și ne separă.//
Primăvara este a noastră?
Primăvara este a noastră?
