sâmbătă, 2 martie 2013

lozul cel mare al vieții



nu le revine  decât celor care  au cumpărat biletul din întâmplare.  Fernando Pessoa, Cartea neliniștirii, pagina 385.


Alături, poate chiar împreună, două perechi de pași, doi  mărunței, jucăuși, pantofiori ca pentru dans, speranțe și zbor,  bucurie, ce  bine-i să te întorci  acasă!
Alți pași, șovăielnici, mersul confuz, ce bun prieten, ce de nădejde   pare bastonul..
Îl știu pe bunic, sora lui  cea mică mi-a fost  colegă de școală, cum fug anii,  și pașii tot trec, își vântură vremea răsărit și amurg, nu poți afla mai mult decât vrea  clipa.
Te mulțumești cu ce ți se dă.
Suntem, vorba poetului,  doar niște insule pe oceanul  vieții.
 Între noi,  valurile .
Ne  definesc și ne separă.//
Primăvara este a noastră?

16 comentarii:

  1. Chiar insule? Suntem atat de indepartati unii de altii? Eu nu cred.

    RăspundețiȘtergere
  2. Deși, dacă citim cu atenție..

    INSULĂ, insule, s. f. 1. Întindere de pământ înconjurată din toate părțile de apă, situată fie într-un ocean, mare sau lac, fie în cadrul albiei unei ape curgătoare.

    ♦ Fig. Grup de obiecte de același fel care se diferențiază de mediul înconjurător. 2. (În sintagma) Insulă plutitoare = formație compactă de rădăcini și ramuri de plante rupte care plutesc pe un curs de apă, având aspectul unei insule (1); plaur. – Din lat. insula.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Oricum, izolati, ceea ce eu nu cred. Cat despre "lozul castigator", pot fi de acord. Totusi, de citit "Bel ami". Numai pentru oportunisti!

      Ștergere
    2. De acord, nu ìzolare `de carantină..
      p.s. nu vedeți că Duroy se tooot multiplică?

      Ștergere
  3. Niciodata nu m-am multumit cu ce "mi se da", am cautat, m-am caznit, m-am ambitionat sa obtin mai mult. Poate de aici doza de nefericire... n-am tras "lozul castigator" din intamplare, pentru ca nu joc la LOTO..

    RăspundețiȘtergere
  4. Viața ne învață că sunt „câștigători„ cei care fac pași mici, dar siguri, în urma risipitorilor. De orice fel.
    Să zicem că ar fi doar o parabolă.
    Sau să zicem că nu ne interesează ,mai ales,latura materială a existenței, deși, nimeni nu trăiește cu ..aer.
    Îmi pun întrebarea- sentimental vorbind- cine și când devine câștigător?
    Sau nu trebuie să „câștigi„ niciodată?

    RăspundețiȘtergere
  5. Cei care mai au inca visuri, mai cred in idealuri si valori sunt, mai rar sau chiar niciodata, castigatori! Depinde de perspectiva din care privim lucrurile!

    RăspundețiȘtergere
  6. Frumos!
    Mi-l amintești pe Shakespeare( de care ne despart mai bine de patru secole)..el zicea că suntem croiți din același material din care sunt țesute visurile.
    p.s. nu mi-am pierdut romantismul.

    RăspundețiȘtergere
  7. Primăvara minţile se destupă în aerul tare al dimineţii.

    RăspundețiȘtergere
  8. Cred că era invers: mințile se destupă cu cărți și sufletele cu dimineți :D

    RăspundețiȘtergere
  9. Mie nu mi-au placut niciodata iluziile, doamna Gina si nu mi le-am facut. N-am alergat dupa castiguri rapide. Nu mi-a placut sa fortez lucrurile, am lasat totul sa decurga in mod natural, considerand ca ceea ce imi este dat, al meu va fi si-am incercat sa progresez, incet dar sigur. Nu intotdeauna mi-au iesit toate cum as fi vrut eu, dar cel putin dezamagirile n-au fost asa mari. Si pot spune ca, da, m-am multumit cu ceea ce mi s-a dat si-am primit totul cu recunostinta!

    O duminica minunata va doresc, doamna Gina, cu mult drag! :)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Cred că sunt puțini, foarte puțini tineri de vârsta și de condiția ta morală, Ștef!
      Încet, dar sigur- ești o pragmatică!
      Te admir, deși eu n-aș putea trăi fără visuri!
      Să ai zile frumoase!

      Ștergere
  10. Cred ca primavara e a noastra in toate culorile si luminile ei de seara si de dimneata.

    RăspundețiȘtergere
  11. Ea ne curăță sufletele și ne dă optimismul de a lua mereu de la capăt!
    Mulțumesc frumos, Irina!

    RăspundețiȘtergere

Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.