eu pot să fiu cioban,

miner, profesor, ministru.

 Eu pot să doinesc!

Există, adesea,  niște extraordinare momente, de ce și cum apar ele, nu aș putea explica, ele există. Se întâmplă ca  anumite persoane pe care le vezi și le auzi pentru  prima oară, să capete, în conștiință,  un fel de relief, de care  persoane pe care le vezi și le auzi zilnic, nu vor avea parte, poate, niciodată.

 ”De unde vin horile?Nu știu…

Bach se cântă  și în Argentina… horile, doar la noi. Să ne bucurăm că avem harul acesta!

De ce am făcut eu, în 2003, doctoratul? Să mă apăr de proști,  nu m-o trimis nimeni.

 Când vorbești, dumneata, domnule B, cu oameni care nu au nimic de spus, îmi vine să sparg televizorul.

 Cântecul tradițional  nu poate străluci cu incompatibilitate, producțiile amatorești aduc

submediocritate.  De ce –s atâția cântăreți? pentru că se pot face bani din cântat…
Hai să cântăm ca Leșe, ca Maria Tănase, ca Vicoveanca!

Ei nu știu nici  ”Deșteaptă-te, române”, „Un răsunet, al lui Mureșanu, muzica lui Anton Pann. 
Imnul   nostru are solidaritate, are solemnitate! Se întâlnește cu  finalul din Simfonia a 9-a !

 Oda bucuriei!

 Beethoven!

Schiller!

 Când experimentezi departele, te descoperi pe tine!

De ce vorbim despre valori, abia după ce mor oamenii? Îți spun eu, domnule B, de frică, pentru că  nu ne iubim, ne este frică. Unora le este frică să voteze, le e frică să meargă prin zăpadă, le e frică de ploaie...

Să fii patriot?

Să-ți faci datoria, indiferent de  câștigi  sau nu.//

După 35 de ani, cinci mii de oameni au venit să-l asculte la  Sala Palatului.
Tradițíe, istorie, rost.

Pentru Grigore Leșe,  viața este un  concept simplu- bucuria de a trăi!

 Bucuria  de a  hori!