eu pot să fiu cioban,

miner, profesor, ministru.

 Eu pot să doinesc!

Există, adesea,  niște extraordinare momente, de ce și cum apar ele, nu aș putea explica, ele există. Se întâmplă ca  anumite persoane pe care le vezi și le auzi pentru  prima oară, să capete, în conștiință,  un fel de relief, de care  persoane pe care le vezi și le auzi zilnic, nu vor avea parte, poate, niciodată.

 ”De unde vin horile?Nu știu…

Bach se cântă  și în Argentina… horile, doar la noi. Să ne bucurăm că avem harul acesta!

De ce am făcut eu, în 2003, doctoratul? Să mă apăr de proști,  nu m-o trimis nimeni.

 Când vorbești, dumneata, domnule B, cu oameni care nu au nimic de spus, îmi vine să sparg televizorul.

 Cântecul tradițional  nu poate străluci cu incompatibilitate, producțiile amatorești aduc

submediocritate.  De ce –s atâția cântăreți? pentru că se pot face bani din cântat…
Hai să cântăm ca Leșe, ca Maria Tănase, ca Vicoveanca!

Ei nu știu nici  ”Deșteaptă-te, române”, „Un răsunet, al lui Mureșanu, muzica lui Anton Pann. 
Imnul   nostru are solidaritate, are solemnitate! Se întâlnește cu  finalul din Simfonia a 9-a !

 Oda bucuriei!

 Beethoven!

Schiller!

 Când experimentezi departele, te descoperi pe tine!

De ce vorbim despre valori, abia după ce mor oamenii? Îți spun eu, domnule B, de frică, pentru că  nu ne iubim, ne este frică. Unora le este frică să voteze, le e frică să meargă prin zăpadă, le e frică de ploaie...

Să fii patriot?

Să-ți faci datoria, indiferent de  câștigi  sau nu.//

După 35 de ani, cinci mii de oameni au venit să-l asculte la  Sala Palatului.
Tradițíe, istorie, rost.

Pentru Grigore Leșe,  viața este un  concept simplu- bucuria de a trăi!

 Bucuria  de a  hori!

suntem făcuți din plămada visurilor noastre!

  În a doua zi de Crăciun 2007, am primit în dar un blog( de incertitudini).

 Între timp, unele au dispărut, au apărut altele.. 
-bunăoară-

În urmă cu vreo câteva seri, din graiul limpede al  rapsodului ,  am aflat ceea ce simțim toți, cu fiecare bătaie de ceas
că
 mută-i întrebarea ce răsună afară, 
în fiecare clipă ne batem joc de  păsări, de iubire și de mare,
  trăim într-un deșert de disperare, 
în care
Copiii noștri au au făcut dinți/
Mușcă  din bunici și din părinți/
Mușcă din văzduh și din pământ/
Mușcă și din morții din mormânt
și că 
rareori femeile surâd.

Un picuț mai târziu, niște vorbe grele  răsunau altundeva, tot în vorba unui alt rapsod despre mersul lucrurilor-
mai bine ca acum nu ne-a fost niciodată- suntem liberi, putem lucra, avem unde merge. 

Pentru ca aseară, altcineva, un mare actor- Fii demn! spune el-să ne amintească trist, dar adevărat
că
suntem chiriași în viață,  nici săracii, nici bogații nu trăiesc de două ori, 
 Câtă vreme lumea se înghesuie nu doar să prindă tigăi promoționale, dar să și pupe moaștele Sfintei Paraschieva și să cumpere cărți și să vină la teatru,  nu suntem doar o populație, suntem, încă un popor,
dar , atenție 
-sămânța de neam- prost dăunează grav sănătății//

   Supusă, autostrada  își potrivește mersul în goana bolizilor zburători. 
De o parte și de alta, câmpul doarme sub șuierul liber al vântului.
Rostogoliți de vânt, vălătuci de ciulini   se dau de-a dura.
  Un tractor  își înfige din răsputeri lama în țelina uscată.
  Este Ajunul Crăciunului.
Zeci de hectare au rămas nearate- tăranii au primit pământ, sunt liberi, le este bine, zicea rapsodul..cât de bine le este, doar ei știu. Le-o fi bine unora, Dumnezeu  îți dă, dar nu-ți pune și-n traistă, ar  completa careva.//

După o viață bătucită pe ogorul ceapeului, furat din zestrea tatălui ei, mort la Mărășești,  mătușa mea, una dintre cele peste o sută de văduve din sat,  din pensia ei, de două cifre, mici cât un covrig uscat, de sărbători, își plătește trei pomelnice pentru morții din casă- treizeci de lei, fata mea, cum să nu-i dau,  să mă facă popa de râs în fața lumii?//

Vezi cum este cu incertitudinile mele?

Pot eu, după patru ani de blogging, să renunț la prefixul incertitudinilor?

Dacă și la anul vor fi alegeri libere, aș alege Elveția , spune un optimist. //

 Așa că nici eu nu pot să  închei pe un ton pesimist- patru ani  sunt, totuși, o felie  de viață-  mâine este ziua Sfântului Ștefan!

Pentru toți musafirii mei- o surpriză muzicală!

 

Potrivește volumul  apoi , scrie-ți prenumele, așteaptă  un minut să se încarce și urmărește până la sfârșit. 

www.obtampons.ca/apology

Ce zici?