În lumina călduță a dimineții de noiembrie, peronul își răsfăța dalele proaspăt îmbăiate.
Puțină lume. Studenți, doi chinezi, câteva doamne, o familie cu un bebe în cărucior.
Înaintea săgeții de București, scrâșnind greoi, prea obosit de apăsarea timpului, își oprește mersul un tren cam ruginit.
Se deschid ușile.
O mulțime colorată, stol de lăcuste agitate, acoperă gălăgios peronul. Fuste largi, mulți infirmi, fețe schimonosite de nesomn, copii cu fețe murdare, ochi ageri, mult prea iscoditori, un acordeon, tineri și vârstnici se îndreaptă către ieșire.
La marginea orașului, este târgul săptămânal.
În biserici, credincioșii oferă pomană.
Este Sâmbăta Morților.//
Țiganii merg fără-ncetare
Nu ştiu nici ei când au pornit,
Dar se tot duc necontenit,
Împinşi de-o vecinică chemare.
Dar se tot duc necontenit,
Împinşi de-o vecinică chemare.
Cu galbeni ochi pierduţi în zare,-
De când se ştiu s-au pomenit-
Ţiganii merg fără-ncetare:
Nu ştiu nici ei când au pornit.
De când se ştiu s-au pomenit-
Ţiganii merg fără-ncetare:
Nu ştiu nici ei când au pornit.
Mereu ţigani, cu mic, cu mare,
Au tot născut şi-au tot murit -
Şi tot spre visul ne-mplinit,
Răpiţi de-aceeaşi aiurare,
Ţiganii merg fără-ncetare./
Au tot născut şi-au tot murit -
Şi tot spre visul ne-mplinit,
Răpiţi de-aceeaşi aiurare,
Ţiganii merg fără-ncetare./
Alexandru Macedonski//
îi știi?
alegem poezia? sau înțélegem realitatea?
îi știi?
alegem poezia? sau înțélegem realitatea?
