În lumina călduță a dimineții de noiembrie, peronul își răsfăța dalele proaspăt îmbăiate.
Puțină lume. Studenți, doi chinezi, câteva doamne, o familie cu un bebe în cărucior.
Înaintea săgeții de București, scrâșnind greoi, prea obosit de apăsarea timpului, își oprește mersul un tren cam ruginit.
Se deschid ușile.
O mulțime colorată, stol de lăcuste agitate, acoperă gălăgios peronul. Fuste largi, mulți infirmi, fețe schimonosite de nesomn, copii cu fețe murdare, ochi ageri, mult prea iscoditori, un acordeon, tineri și vârstnici se îndreaptă către ieșire.
La marginea orașului, este târgul săptămânal.
În biserici, credincioșii oferă pomană.
Este Sâmbăta Morților.//
Țiganii merg fără-ncetare
Nu ştiu nici ei când au pornit,
Dar se tot duc necontenit,
Împinşi de-o vecinică chemare.
Dar se tot duc necontenit,
Împinşi de-o vecinică chemare.
Cu galbeni ochi pierduţi în zare,-
De când se ştiu s-au pomenit-
Ţiganii merg fără-ncetare:
Nu ştiu nici ei când au pornit.
De când se ştiu s-au pomenit-
Ţiganii merg fără-ncetare:
Nu ştiu nici ei când au pornit.
Mereu ţigani, cu mic, cu mare,
Au tot născut şi-au tot murit -
Şi tot spre visul ne-mplinit,
Răpiţi de-aceeaşi aiurare,
Ţiganii merg fără-ncetare./
Au tot născut şi-au tot murit -
Şi tot spre visul ne-mplinit,
Răpiţi de-aceeaşi aiurare,
Ţiganii merg fără-ncetare./
Alexandru Macedonski//
îi știi?
alegem poezia? sau înțélegem realitatea?
îi știi?
alegem poezia? sau înțélegem realitatea?
Vreau sa revizionez filmul "Satra" !!!!!!
RăspundețiȘtergereAcum câțiva ani, am citit o carte foarte interesantă „Taina stelelor„..multă poezie într-o proză exotică despre fascinația țigănească.
ȘtergereUfff, si cum ii mai stim, doamna Gina! E plina lumea de ei! Galagiosi, enervanti, urat mirositori, vicleni, tupeisti, obraznici... n-am nimic cu ei, dar prefer sa nu am tangenta cu ei!
RăspundețiȘtergereO seara cat se poate de frumoasa va doresc, doamna Gina, cu mult drag! :)
Cam așa este, dragă Ștef, oriunde am fost i-am întâlnit- în formație sau singuri, dar sâcâitori, puși pe harță.
ȘtergereLa Monaco, o grasă bătrână, uff! ce figură, se postase în fața catedralei unde se află mormântul prințesei Grace(Patricia), era lume multă, se oficia o nuntă elegantă. Țiganca cerșea în gura mare.
Cineva a apostrofat-o.
În românește.
Răspunsul a fost: băă, urmat de o înjurătură, noi aducem euroi în țară, ca să vă plimbați voi..//
Seară bună!
Realitatea tiganilor este mai complexa decat cea pe care a descris-o Macedonsky
RăspundețiȘtergereDa! Bună observație! Fiind un rondel, ceea ce contează este latura fabuloasă a respectivelor ființe.
Ștergeretiganii... uneori admirati... de multe ori alungati...
RăspundețiȘtergerecand eram in ro... am lucrat cu tigani... si... unii din ei erau de treaba... multi... mai bine nu-i cunosteai decat din minunatele versuri ale lui macedonski...
Am avut, mai întâi, în gimnaziu, apoi , în liceu , și mai apoi, după ce am terminat facultatea, câte o colegă țigancă. Niciuna dintre ele nu-și ascundea originea. Erau frumoase, deștepte și loiale.
ȘtergerePrima și ultima nu mai sunt. Când s-a stins Rodica, lumea a plâns-o ca pe o soră..
Eu aleg întotdeauna poezia, înţelegând realitatea, pe care o transpun în poezie.
RăspundețiȘtergereTe înțeleg, pentru că și amărăciunea are în miezul ei tot poezie.
ȘtergereDesigur, se pot spune multe lucruri rele despre ei, dar au un mare atu. Sunt liberi si nu accepta constrangerile.
RăspundețiȘtergerePoate că undeva , în adâncul ființéi lor există ceva din filozofia libertății-” vreți să fiți liberi, atunci , fiți uniți”! am redat, cum am reținut eu, vorbele cuiva.
ȘtergereMuzica aceea a lor,mi-e imi place foarte mult...e asa un dor de duca si uitare totala!
RăspundețiȘtergereAltminteri m-am jurat ca nu mai cumpar de la ei ceva!Au un stil naucitor!Se tin scai de tine.Le cumperi ceva ,ei bine sar cu gura si cu altele si abia poti sa mai scapi de gura lor.Te simti agresat!
Și mie! Și dansurile lor îmi plac, deși le-am văzut doar prin filme și într-o formație a unui tip foarte interesant , mi se părea, acum , aud că a intrat în politică.
ȘtergereDacă mă gândesc, și rochiile femeilor lor au ceva năucitor.
Undeva, la ieșirea din oraș, în plin câmp, adesea, duminică seară, când ne întoarcem de la țară, le văd căruțele adunate în cerc. Ei, niște tipi înalți, cu mustăți răsucite, beau , ele învârt în tuciuri așezate pe pirostrii. Și puradeii zburdă, care încotro.
Este multă mizerie în jur, nu fac niciodată curățenie, dar se simte și un anume fel de poezie aspră, și frumoasă, în același timp.
O muzică a depărtării niciodată atinse..
Subiectul țiganilor este unul delicat. Am scris de câteva ori despre asta și m-am trezit uneori cu niște remarci foarte acide din partea majoritarilor. Eu îi cunosc insă altfel. Pe vremea când eram jurnalistă am fost în casele lor, le-am cunoscut poveștile de viața. I-am văzut cum își duc traiul și se străduiesc să supraviețuiască unei lumi care îi marginalizează tocmai pentru faptul că evită constrangerile. I-am cunoscut și în alte ipostaze pe vremea când lucram la registratura judecătoriei. Și am trăit o minunată poveste de dragoste cu un barbat, țigan, care nu se rușina de apartenența lui etnică. Pot să spun că am primit de la el lecții de viața și corectitudine. Cetățenii români de etnie romă nu sunt atât de mulți, precum am crede. Cam 1 la sută din populația româniei. Asist cu dezgust la discriminarile pe care le face mass media, în mod tendențios. E corect ca atunci cand scrii o știre să evidențiezi că e vorba de un cetațean de etnie romă deși în cazul celorlalți nu se specifică? Știți că infracțiunile cele mai multe și mai grave sunt comise de românii get-beget, nu de romi?
RăspundețiȘtergereNici termenul, tolerant, nu mi se pare potrivit.
Pe noi tata ne-a educat sa respectam omul, după calitățile pe care le are, nu după alte criterii.
Etnia romă are și ea tradițiile ei și cultura ei. Uneori ni se pare frumoasă, alteori nu. Dar e a lor, face parte din identitatea lor.
Gabi, este mult adevăr în ceea ce spui- niciodată lucrurile nu sunt chiar cum par a fi sunt mult mai complicate.
RăspundețiȘtergeream avut mulți elevi țigani- unii erau buni, cuminți, ascultători ,nu supuși, pentru că nu le-am sugerat, deloc, elevilor mei să fie supuși, ci disciplinați, ceea ce este altceva.
Cred că pe aici ,în zona asta a lipsei disciplinei se întâmplă relele, indiferent ce culoare are pielea făptuitorului.
Că vorbești despre iubire- are Sadoveanu o povestire superbă, cuprinsă în „ Hanu Ancuței”- Fântâna dintre plopi”;
Sper să fi scris titlul corect.
"Nu stiu daca-i bine sa veniti la Gurban", zice. "Curatia nu-i lucru chiar asa de usor." Asa se termina articolul din formula as. Cu siguranta afirmatia era facuta de o inima curata.
RăspundețiȘtergerehttp://www.formula-as.ro/2008/822/societate-37/rudarii-9705
Ce poti spune? Cind din toate partile vin ginduri de toleranta, de omenie? Iar de rudarii "formulei as.ro", cu atitea informatii si date cum ai putea sa vorbesti, sa spui ceva?
Cu toate atitea exemple, multe similare si vietii satului meu, situat la cca 17 km distanta de Bucuresti, la numai max. 20 de minute cu un autoturism lent ori la 30 de minute cu microbuzul de transport privat, incerc sa redau o amintire din anii mei de scoala, probabil in clasa a VI-a, ramasa si pina azi un mister legat de aurul tiganilor.
De multe ori mama ne speria ca daca nu sintem cuminti ne da la tigani, ca daca nu stam acasa ne fura tiganii. Tiganii erau nomazii, calatori in grup de carute cu coviltir, satra cuvint complet pentru a defini grupul lor, oprit pe malul Sabarului sau la zavoiul de la riul Arges, undeva la un km distanta de marginea din sudul satului. Cei mai multi dintre nomazi erau asa zisii caldarari, printre ei si spoitorii.
In vara acelui an, in vale, linga podul peste Sabar, stationa de cca doua saptamini o multime de tigani, de toate virstele, in corturi de prelata, asezate in jurul unuia mai mare. Treceam cu teama pe linga ei, ocoleam sievitam sa ne intilnim cu ei, cei maturi mereu mustaciosi, cu mustati negre , lucioase, probabil mereu date cu uleiuri sau alte unsori. Curiozitatea mea si a colegilor care fecventam scoala de sapte ani in comuna Domnesti (Ilfov) avea sa fie rezolvata de oamenii mari, care ne-au impartasit ce aflasera.
Militia comunei Domnesti, in acea vreme resedinta de raion, confiscase tiganilor mult aur, multi cocosei de aur. Aflase militienii si au gasit unde tiganii ascundeau aurul. Inimoiul carutelor era facut din teava in care tiganii ascundeau aurul. Vorbea lumea de cca 14 kg de aur, inregistrate la militie, precum si de altele neinregistrate revendicate de tigani in gura mare de la colonelul Coca, atunci comandantul militiei, mai tirziu aresta si detinut pentru aurul tiganilor. In acele zile s-a petrecut un eveniment ingrozitor, o bataie cu bastoane cu sabii, cu copii tinuti de picioare si batai intre tiganii din satra. Nu am cautat sa aflu, nici nu am aflat de unde aveau aurul, de ce s-au batut tiganii intre ei, si nici azi nu-mi explic de unde aveau aur, de unde procurau cocoseii, de unde luau monedele mari de aur, scumpe ele prin vechimea lor, prin raritatea lor.
pastel
Interesante , dar înfricoșătoare amintiri....m-am întrebat și eu de undeau avut țiganii căldărari/spoitori atâta aur..cum, de altfel ,m-am întrebat de ce sunt unii dintre ei atât de violenți în anumite situații.
RăspundețiȘtergereOar veniți dintr-o altă lume, cu alte tradiții, cu alte legi nescrise, dar bine încetățenite.
Dificilă, ciudată, încâlcită adesea, viața lor este fabuloasă!