i-a sărit un dinte

Nu pentru că era firesc, chiar dacă  are zece ani. //
 Mai știi?-o întreagă istorie- se leagă  dintele  cu o ață de clanța ușii,  frică, emoții, un pic de curaj, mama, tata, frații  râd pe ascuns... 
 Unii copii își adună dințișorii în casetă. Apoi uită.

 Povestea  are alt curs.
 I-a sărit dintele, pentru că a bătut-o învățătorul. O ținea cineva.
 Doar am auzit știrea, în rest, am fugit, pur și simplu, n-am rezistat să ascult alte  informații. Ba da, ceva am auzit-întrebat ce părere are despre cele întâmplate, inspectorul, pe fața căruia nu se mișca  niciun mușchi, cu o voce absolut egală-ca de polițist, aflat  în intersecție, zice”se vor analiza faptele și împrejurările  în care s-a petrecut fapta și pe urmă  discutăm”.

Niciun regret, nicio vorbă pentru copilul strivit de comportamentul animalic al adultului,educator dezlănțuit.//

 Domnu P era cel mai respectat învățător din cele câteva sate, care compuneau o comună mare:școlit, exigent,statură perfect verticală,  îmbrăcat impecabil . 
Venea la școală cu bicicleta.
Când îl zăream la intersecție, toți alergam în clase.
Îl știam de frică, deși nu era învățătorul nostru.

 Când vorbea, i se vedeau doi dinți de aur strălucind puternic.
 Ceva de lup hămesit. 
Își ducea mâna dreaptă către buzunarul de sus al sacoului și scotea creionul colorat,îl mai ții mine? jumătate roșu, jumătate albastru.
Nu se mai auzea nici musca.

 Într-o zi, doamna Ana s-a îmbolnăvit.A lipsit vreo câteva săptămâni.
A înlocuit-o domnu P.

În prima bancă, era o colegă cam molatică, fată bună, dar, de, nu toți copiii înțeleg regula de trei simplă,  unii se mai poticnesc la tabla înmulțirii.
Eram în clasa a III-a.

 O asculta zilnic. Biata fată era disperată, poate că  nu spunea nimic acasă, ce să spună? Părinții îl știau și ei de frică pe domnu învățător.

 A scos creionul bine ascuțit și a început să bată un tic-tac nebun în capul fetei,curgea sângele, noi, toți cu capetele în carte, ea  se legăna, până a căzut.

 Nu mai știu ce a urmat.

Învățătorul nu mai este de mult.

Pe Maria B.  am văzut-o în vară, mi s-a părut că, brusc, părul  cărunt i se năclăiește. Am schimbat o vorbă/două...

Aseară, ascultând știrea, mi-a revenit în minte imaginea învățătorului cu doi dinți de aur.

O jumătate de secol.

Ce s-a schimbat?

de ce la ei se poate ?

Este întrebarea  care ține locul răspunsului la o altă întrebare – Cum se va opri dezastrul din învățământul nostru?

O prietenă mi-a trimis  acest material.  Merită citit până la ultimul rând!!

Nu este de mirare ca sistemul educativ finlandez este cel mai evoluat
si mai bun din lume.
Finlanda este, in acelasi timp, si una din tarile cu cele mai ridicate
niveluri de trai din lume. In urma perioadei de grava recesiune
economica din anii '90, guvernul a hotarit sa dedice fonduri
importante educatiei, cercetarii si tehnologiei. Rezultatul: in mai
putin de 10 ani, Finlanda a trecut pe primele locuri din lume ca
bunastare sociala si bogatie.
Exemplul Nokia : la inceput, un sat cu o singura fabrica, de cizme de
cauciuc. Apoi, o fabrica de televizoare. In sfirsit, pe baza aliantei
dintre patronat si sindicate, se mizeaza pe telefonia celulara. Astazi
sunt lideri mondiali, inaintea Germaniei, Japoniei si Statelor Unite.
De ce este atit de obisnuit ca in Finlanda, un adolescent normal sa
termine primele 8 clase cu medii excelente, vorbind o engleza perfecta
si citind o carte pe saptamina?

07:45 - Saili (15 ani) asteapta autobuzul urban care il va lasa la
poarta scolii (nu exista autobuze scolare). Autobuzul trece la fiecare
5 minute. Finlandezii incearca sa-i faca pe fiii lor sa fie
independenti de mici. Pe foarte putini dintre ei, parintii lor îi duc
cu masina pina la scoala. Biletul este subventionat de catre
municipalitate. Conform legii, niciun elev nu poate locui la mai mult
de 5 km de scoala. In exterior, instalatiile scolii dau o impresie
spartana. Niciun muc de tigara, nicio hirtie pe jos, niciun grafitti
pe ziduri.
09:15 - Orele de 45 de minute. Finlandezii mizeaza pe studiile de
limba materna, matematica si engleza. 75% dintre materii sunt comune
in toata tara. Restul il alege scoala, de acord cu profesorii,
parintii si elevii. Orele sunt scurte, intense si, mai ales, foarte
participative. In interiorul scolii, curatenia este si mai evidenta.
Totul pare recent dat in folosinta. Pe banci si pupitre nu sunt semne,
si nu se scrijeleste nimic. Scoala este publica si, bineinteles,
gratuita, dar cu instalatii demne de un colegiu "scump" din Spania.
Salile de cursuri dispun de ecrane gigant de plasma cu TV in circuit
inchis, acvariu de 200 de litri cu pesti tropicali, bucatarie
completa, dispozitive audiovizuale, aer conditionat, multe plante.
Fiecare doi elevi au cite un calculator. O duzina de masini de cusut
in sala de croitorie, aparate de sudura, scule de timplarie,
schiuri... O sala de sport acoperita, un auditoriu pentru orele de
teatru si o sala de mese cu
autoservire. Cartile sunt gratuite, materialul scolar e gratuit,
mincarea e gratuita.

12:00 - Mincare calda, nutritiva si gratuita. Saili are o jumatate de
ora pentru prinz, la restaurantul scolii. Legea finlandeza obliga ca
meniul sa fie gratuit, nutritiv, si cu multe feluri de salate si
fructe. Se bea apa sau lapte. Costurile le plateste municipalitatea
fiecarui oras. Daca orele se prelungesc pina dupa amiaza, scoala are
obligatia de a oferi o gustare elevilor.
16:05 - Inapoi acasa, Saili joaca hockey cu fratele lui mai mic. Nu
exista delincventa, strazile sunt sigure. Cind se lasa seara, Saili si
fratele lui, care au invatat sa gateasca la scoala, pregatesc cina
pentru parintii lor, daca acestia intirzie la serviciu.
18:30 - Cina si sauna (aceasta, de 3 ori pe saptamina) sunt momentele
in care familia se afla impreuna. Se converseaza mult, mai ales despre
proiectele copiilor, dorintele, progresele si nevoile lor. Dar in
aceeasi masura, se fac si planuri de vacanta pentru toata familia, in
comun.
20:15 - Temele si la culcare. Copiii finlandezi au foarte multe teme
de casa, desi Saili le termina rapid, intr-o ora sau doua, pentru ca
de-abia asteapta sa se urce in pat si sa citeasca Harry Potter in
engleza. Pentru Saili, scoala este ca un serviciu.

- "Daca un copil doreste sa studieze, poate sa ajunga medic sau
judecator sau inginer, chiar daca familia sa este una saraca".
- Educatia fiecarui copil costa statul finlandez 200000 de euro, de la
gradinita pina la absolvirea unei universitati. "Sunt banii cel mai
bine folositi din impozitele noastre".
- Studentii platesc doar cartile si mincarea (2.50 euro la
restaurantul facultatii). Apoi, statul îi ajuta sa se emancipeze
dindu-le subventii pentru inchirierea unei locuinte si primul salariu.
- Elevii au un respect total fata de profesori, si se vede in orice
moment politetea in relatiile dintre ei. Nu poarta uniforme, dar sunt
intotdeauna simplu si corect imbracati si pieptanati.
- Intr-o scoala din centrul capitalei Helsinki, sau dincolo de Cercul
Polar, nivelul este acelasi. Sistemul educational nu este elitist si
nu urmareste producerea de genii, ci atingerea unui nivel general
mediu cit mai inalt.
- Temele sunt sfinte. Si este foarte rau vazut ca un elev sa copieze,
chiar si de catre ceilalti elevi. Este de neconceput ca un elev sa
scoata o fituica la un examen. Cel care ar face-o ar fi izolat de
catre restul de elevi. "De ce sa risti, cind poti sa studiezi?" Pe
aceeasi linie, ca adulti, nu-si vor imagina ce este evaziunea fiscala.
Nu e de mirare ca Finlanda se afla in fruntea tarilor cu cele mai
ridicate statistici de transparenta si cea mai scazuta coruptie
publica.
- Presedinta Finlandei, Tarja Halonen, licentiata in Drept si
profesoara: "Cind îi cert pe studentii mei, le spun ca irosesc banii
contribuabililor".
- Nu exista repetenti, desi nu exista decit o singura oportunitate de
a lua un examen, "pentru simplul motiv ca viata insasi nu se traieste
decit o singura data". Se studiaza pina cind se ia examenul, dar
promovarea in anul urmator este automata.
- "Ziua de lucru" a lui Saili este intensa, de la 8 pina la 3. Orele
sunt insa scurte, de 45 de minute. Una dintre recreatii se petrece
obligatoriu afara, in aer liber. Se stimuleaza rationamentul critic
inaintea memorizarii mecanice. Orele sunt relaxate, cum ar fi
cursurile de dansuri de salon, teatru, arta digitala, coafura, arte
martiale, hockey, schi de tura, gastronomie, primul ajutor, dulgherie,
mecanica sau muzica. Elevii cinta la vioara, chitara electrica sau la
ce prefera. Si, inca odata, se incurajeaza gindirea critica si se
discuta.
- "Saili inca nu s-a hotarit ce vrea sa faca mai incolo. Chimie,
medicina veterinara sau creatie de jocuri video. Il intreb daca este
fericit. Fara sa clipeasca, imi raspunde ca da."

Da, dar secretul este altul : pe la anul 1600, s-a legiferat ca  acela care  nu stie sa scrie si sa citeasca nu are voie sa faca copii...!

p.s.ce zici?