Mai tii minte iernile bogate din copilarie, cand neobosit, din inalturi, cernea cu nemiluita, troienind curtile si drumul?
In
serile lungi, ne adunam in jurul sobei- soba adevarata, proaspat
varuita-patru colege de scoala, cred ca eram prin clasa a II-a.
Locuiam aproape una ce alta, totdeauna ne aducea acasa cineva din
familie. Pe scaunele mici, rotunde, cu trei picioare, citeam .
Pe rand.
Si la povestit ne venea randul.
Atat a fost de citita, prin atatea maini de copii a trecut, ca a ramas fara coperte, iar paginile i se injumatatisera.
Mi-e tare dor de foile galbui, fosnitoare, si de lacrimile noastre de fetite , care nu prea reuseam sa mai separam ce era adevarat de ce crease mintea autorului.
Viorica, Ana si Valentina sunt in colturi diferite de tara, ne intalnim tot mai rar..
Tocmai am citit acum o traducere din limba greaca.
Dupa o viata , in care nu a facut nicio fapta buna, la capatul zilelor, o batrana ajunge in Iad.A mai scormonit.
A gasit , undeva, ceva- pe cand era si ea tanara, intr-o zi, un cersetor i-a cerut ceva de mancare.
Manioasa, femeia a scos o ceapa salbatica, aruncand-o in nevoiasul trecator.Ingerul a mers la Creator , i-a povestit intamplarea, iar Dumnezeu i-a spus:
Revoltata, ea ii imbrancea:
foto: Alexandru Trebuian
