ce ati facut voi

 in perioada celei mai mari provocari morale a timpului vostru?
 (ne vor intreba, poate, nepotii)

Mi-am recitit propriile povesti - nu la gura sobei, ca  prea frig nu este, nici in fotoliu, ca nu am stare- printre  carti si reviste, insemnari din 2005.

Cat de repede se astern amintirile..//

Ne intalnim la bar.o sa bem micul dejun impreuna, W.Fields
Este mottoul Dilemei vechi, nr. 297.
 O citesc, de obicei, vineri. De data asta , am facut lectura intr-o calatorie dus-intors, Pitesti- Bucuresti. Cu sageata albastra. Am aflat multe. 
Cum e sa vrea toata lumea respect, de la vladica pana la opinca.
Cum ieri, 24 octombrie, a fost ziua 350. Clopotele ar fi trebuit, nu stiu daca s-a intamplat, sa bata de 350 de ori, vor fi fost plantati 350 de pomi, 350 de biciclisti vor fi traversat orasele . Pentru a se trezi constiinta mapamondului , care , printr-un tratat international, trebuie sa ceara sa se reduca atmosfera la cei 350 ppm de dioxid de carbon.
Toate, pentru ca intrebarea nepotilor „ ce-ati facut in perioada celei mai mari provocari morale a timpului vostru" sa nu ne gaseasca nepregatiti.
Mi-am dorit sa fi fost ‚ La fata locului’, cu doamna Madalina Schiopu, undeva ,in Danemarca, nu pentru ca barbatii gatesc mai bine decat femeile sau pentru ca sunt foarte mamosi.
 Ci pentru ca frigul a fost invins.
Stiintific.
Danezii locuiesc in case ecologice.
In realitate.
Nu in basmele cu renii lui Mos Craciun.  Constructiile se fac din materiale izolante, se inchid etans,in interior se conserva si caldura pe care o emite corpul uman, geamurile sunt triple. Aerul luat din exterior se incalzeste prin ventilatie.. Se produce apa calda cu ajutorul panourilor solare de 5 m.p., fixate pe acoperis . Rezultatul? Nu doar caldura ecologica. Se fac si mari economii la factura de energie.
 Ce sa spun?
 Am citit un basm frumos.
Sa mai adaug ca Madonna a scos de la naftalina si a donat niste pantofi ca sa poata merge la scoala copiii bulibasilor nostri cu palate aurite si fantani cantatoare langa paturi?
Multe am aflat .
 Dar cel mai tare si tare mi-a placut o ‚ recitire’ a domnului Plesu. Care, la randu-i il citeaza pe Andre Gide, din "Falsificatorii de bani’:” Cred ca secretul tristetii tale- ca esti trista, Laura, - e ca viata te-a impartit, dragostea nu te-a dorit intreaga, ti-a cerut sa dai mai multora ceea ce ai fi vrut sa dai unuia singur”. 
Adauga dumnealui- ”O femeie adevarata este un amestec de dulceata, amaraciune, umor si destin ".
p.s. nu stiu de ce, dar nu mai  citesc Dilema..

~in moneda neconvertibila..~

1. motto: Invata sa-ti scrii durerile pe nisip si bucuriile  pe stanca! Sfantul Augustin
   

   Ieri,
   printre povesti, in oraselul adolescentei noastre, nostalgicul Titu, pentru vreo patruzeci de minute, la doi pasi de gara-eu, cu ochii pe ceas, sa nu fuga trenul- cu : Doina, Tanta, Mariana ( gaza);
   si pasarela, un brat suspendat intre ieri si maine..
   Lor nu le ~spune~ mai nimic aceasta punte ruginita: in fiecare seara, liceene fiind, dupa ce terminam orele, ele se duceau acasa.. eu, in drum catre internat, priveam de sus  castanii cu poezia lor nescrisa si exercitiul niciodata rezolvat al unei lumi grabite .

de ieri si dintotdeauna

Mai tii minte iernile bogate din copilarie, cand neobosit, din inalturi, cernea cu nemiluita, troienind curtile si drumul?

In  serile lungi, ne adunam in jurul sobei- soba adevarata, proaspat varuita-patru colege de scoala, cred ca eram prin clasa a II-a. Locuiam   aproape una ce alta,  totdeauna ne aducea acasa cineva din familie.
Pe scaunele mici, rotunde, cu trei picioare, citeam .
 Pe rand.
Si la  povestit ne venea randul.

 Cartea cea mai draga a acelei ierni a fost~Povesti~, de Fratii Grimm.
 Atat a fost de citita, prin atatea maini de copii a trecut, ca  a ramas fara coperte, iar paginile i se injumatatisera.
 Mi-e tare dor de foile galbui, fosnitoare, si de lacrimile   noastre de fetite , care nu prea reuseam sa mai separam  ce era adevarat de  ce crease  mintea  autorului.

 Cartea s-a pierdut.
 Viorica, Ana si Valentina sunt in  colturi diferite de tara, ne intalnim tot mai rar..

Undeva, sub cute  de suflet, povestile sunt treze!//

O prietena de peste Ocean imi trimite, din cand in cand, niste povestioare . 

Tocmai am citit acum o traducere din limba greaca.

Dupa o viata , in care nu a facut nicio fapta buna, la capatul zilelor, o batrana ajunge in Iad.

Mult s-a intristat ingerul  pazitor, dupa ce, cautand  in cartea trecutului ei, nu a gasit nimic  care sa o salveze.
A mai scormonit.
A gasit , undeva, ceva- pe cand era si ea tanara, intr-o zi, un cersetor i-a cerut ceva de mancare.
 Manioasa, femeia  a scos  o ceapa salbatica, aruncand-o in nevoiasul trecator.Ingerul a mers la Creator , i-a povestit intamplarea, iar  Dumnezeu i-a spus:

-Ia o ceapa salbatica si spune-i batranei  sa se prinda cu mainile de ea.  Daca va reusi sa iasa din Iad, o vei duce in Rai.

Mult s-a bucurat ingerul, si mai mult s-a bucurat batrana, care si-a infipt repede  mainile in ceapa salbatica.

S-a intamplat atunci ceva neasteptat:  zeci de osanditi  incercau sa se prinda de picioarele babei, vrand sa scape din Iad.
 Revoltata, ea ii imbrancea:

- Ceapa este a mea! Voi nu aveti parte.

In imbulzeala , ceapa s-a rupt, iar batrana si osanditii s-au pravalit ...

Trist, mai trist decat fusese vreodata, ingerul s-a indreptat singur catre poarta Raiului.//
foto: Alexandru Trebuian