impar

În mers ușor, de fluturi albi, se aștern imagini scumpe. De poveste.

La cei trei ani , pe care îi împlinește astăzi,  blogul meu spune și ascultă istorisiri, se veselește, cu un ochi râde, cu altul plânge, primește musafiri și face vizite.

Are prieteni mulți, unii de încă de pe când abia se înălța copăcel, alții de mai puțină vreme.

Tuturor  le mulțumim pentru camaraderie și înțelegere și vă spunem că suntem tare fericiți aici.

Pentru a sărbători momentul, am (re)adus o Poveste de Crăciun.//

  Moș Dumitru se însurase cam târziu, așa că gemenele n-au fost lăsate să meargă la liceu.

Au rămas lângă părinți. Să le fie sprijin.//

 In vacanțe, mă bucuram de protecția lor, când era vorba de vreo petrecere. Au ieșit la hora de Crăciun. La șaptesprezece ani. Nu era deloc simplu pentru părinții lor să treacă un asemenea moment, când vine vorba de haine. Două fete. Câte un rând pentru fiecare zi a Crăciunului. Și altele pentru Anul Nou.

 În prima mea vacanță de liceană, mi s-a dat voie să particip, ca invitată, doar. În casa lor, se puneau oalele,  șase  fete și si tot atâția flăcăi. Cam de aceeași vârstă.

Din camera mare, cea dinspre ulită, cu câteva zile înainte , s-au scos toate lucrurile. Să rămână spațiu. Oalele-douăsprezece- nesmălțuite , le cumpărase , din toamnă, de la târgul Titului , tușa Stela.Ca orice mamă, care avea de măritat. Nu una. Gemene. De la rude, vecini si apropiați s-au adunat, atent, obiectele. Fiecare, cu semnificație specială.
 oglinda- frumusețe, pâine de casă-bunătate, creionul-pricepere la calcule, păhărelul- dragoste pentru băutura,un fir de busuioc- om dragăstos, săpun-persoană iubitoare de curățenie, fire colorate, pricepere la cusături/împletituri, cartea-persoană învățată, grâul- bogăție, un colț de cărămidă sau o piatră- pricepere în zidărie, dar și ideea că-ți va face casă, după însurătoare/măritiș, o sfoară-se referea la înălțime , nuiaua sugera o persoana agresivă, floarea de ghiveci- cerceluș, mușcata, garofița- arata un suflet ales, un bulgăre de pământ sugera bogăția, averea, cărbunele nu prea era dorit, pentru că indica o persoană smolită la obraz; nici pieptenele , pentru că anunța o față antipatică ; gunoiul era semnul leneviei, banii însemnau câștig, o carte de joc avertiza că viitorul soț ar avea pasiuni nedorite, mătasea de porumb era semnului cosiței blonde, un fluier era semn bun. Sugera dragostea pentru joc; un degetar anunța meseria de croitor . Sau de croitoreasă . Câteva fire de mătură semnificau  o persoana de casă, harnică.. Or fi fost chiar mai multe obiecte, asta nu mai știu..

Sub fiecare ulcică, au fost ascunse , cu grija, trei  categorii de obiecte. Sucite și răsucite. Să nu fie suspiciuni. Ca o schiță de portret a norocosului. Sau a norocoasei. Cum va  arăta, ce deprinderi are, cu se ocupă. Cel sortit. Cea hărăzită.
La miezul nopții , s-au stins lămpile.  În soba mare, albă, focul pâlpâia în jocuri stranii,  amăgitoare.

În cerc,   așteptau ulcelele.

Pe rând, participanții își alegeau, cum credeau de cuviință, oala. Alt cerc. 

Doar tușa Stanca, de sub broboada ei cafenie,  știe să le rostuiască..fete și băieți  ascultă, fără să comenteze.

 Nu erau toți veseli. Dar nici triști. Nu se puteau supăra. Nu-i obligase nimeni să vină la întorsul oalelor .

Rămâneau până despre ziuă. La povești. Cu gogoși calde , floricele de porumb și vin fiert .

 La plecare, fiecare își lua ulcica.

Să nu-i fugă norocul.

Ninge blând. Cu amintiri.

 Ascunse printre pagini de jurnal.
p.s. pe la voi sunt obiceiuri de Crăciun?