ca într-un tramvai în mers

povești adevărate pentru prieteni.😘
„Limpede nu vezi decât cu inima. Miezul lucrurilor nu poate fi văzut  cu ochii.„
Antoine de Saint-Exupery.

Picioare moi, fără degete, fără pantofiori.
Nici nu  se putea altfel:doi săculeți alungiți de pânză galben-roșcată, umpluți cu rumeguș.
Mâinile, două picioare mai scurte.

Am descoperit-o în pachețelul pe care tata l-a primit pentru mine  de Crăciun.Din bucata roz de marchizet, prietena  bunicii, tanti Niculina,  a croit două rochițe, una pentru mine, cu plătcuță, cealaltă, în clini, pentru păpușă.
Părul de ațe roșii, înnodate la capete, i l-am împletit, cum m-am priceput eu mai bine, în două codițe firave.
Mama i-a vopsit buzele și obrajii de mucava. 
Îmi plăcea. Noi două ne petreceam mult timp împreună.
Aveam totuși o problemă: oricât m-am străduit,cu niciun chip  n-am reușit s-o conving să stea  cumva în picioare.Nici rezemată în coșulețul din care măicuța, de voie, de nevoie, își  mutase ghemele ei de fire colorate, nici  pe masă, nici pe prag, nicăieri.
Într-o zi, după ce am tot chinuit-o să se așeze, m-am supărat rău.
O loveam cu nuielușa și plângeam, nu înțelegeam cum poate fi atât de încăpățânată.
Aveam patru ani.

În toamnă, maica, bunica dinspre tata, m-a dus la bâlci. Ne-am oprit în fața unei mașinării.Un bărbat cu mustață răsucită învârtea o scândurică înțepată din loc în loc de  niște cârlige, pe care erau agățate, la întâmplare, tot felul de  lucrușoare: agrafe, rățuște,chei, peștișori, oglinzi, panglici.
Bunica mi-a cumpărat un bilet. Am învârtit scândura.Și când ea s-a oprit, cu mișcări de domnișoară, aplecându-se în stânga și în dreapta, mi-a zâmbit cea mai frumoasă păpușă:rochiță roșie plisată, pantofiori negri cu baretă, bucle aurii, de sub care zâmbeau niște ochi mari de tăciune.
Zile și seri mi-a bucurat jocul cu tăcerea ei duioasă, chiar și când după niște ani și-a pierdut o mână, iar mai târziu, când eu deja mergeam la școală, i s-au desprins pe rând  piciorușele subțiri de balerină.

Astăzi, când fb mi-a readus o imagine, pentru o clipă, din nu știu ce  ungher de suflet, în pași fragili de luminițe, a tresărit sfioasă  imaginea păpușii dansând pe scândurica bâlciului de toamnă.

Poate  că nimeni nu are darul de a vedea  totul de unul singur;  vedem doar ceea ce dorim cu sufletul.
El  lasă deoparte  zbuciumuri, dureri, neliniști și spaime, aducând în lumină  eternități de-o clipă!❤

englezește!

motto:Norocul este ceea ce se întâmplă când pregătirea întâlnește prilejul.  Seneca
 http://www.youtube.com/embed/upEBdKFGlPg

optimism! mai mult optimism!

Am primit deja daruri.

De dimineață, pe sub ferestre, cu  muzică și  bătăi într-un bidon mare de plastic, capra !

Te poți împotrivi ? nicidecum !aduce noroc!//

De peste Ocean, o prietenă virtuală mă învață să aplic terapia Osho.
Cum dar din dar se face rai, îți ofer , cu drag, și ție rețeta. O știai?
Și dacă..face bine s-o repeți.
Zice că  noi toți avem nevoie de terapie, pentru că ne lipsește iubirea.
De aceea, iubirea este  cea  mare terapie posibilă.
Este chiar  mai mult  decât suficientă.
Mai bine , citește
„ Omul este la fel ca o ceapã, alcãtuită din mai multe straturi succesive.
 Dacã decojeşti ceapa, vei descoperi în curând foile fragede din interior.
Cu cât te apropii mai mult de miez, cu atât mai fragede devin ele.
Acelaşi lucru este valabil şi în ceea ce priveşte omul: dacã pãtrunzi adânc în interiorul lui
vei descoperi întotdeauna copilul inocent, iar contactul cu acesta este inevitabil un gest terapeutic.

Îmbrãţişarea permite un asemenea contact.
Dacã îmbrãţişezi un om cu cãldurã, cu iubire,
 dacã îmbrãţişarea ta nu reprezintã un simplu gest golit de semnificaţie,
 ci unul autentic, dacã inima ta participã la el, intri imediat în contact cu copilul inocent din el.
Revenirea acestuia la suprafaţã reprezintã un act cu o imensã valoare terapeuticã,
 întrucât inocenţa copilului este vindecãtoare în sine. Ea nu a fost coruptã.
Ai atins astfel miezul pur al persoanei în care corupţia nu a pãtruns niciodatã,
iar acest lucru este suficient pentru a declanşa procesul de vindecare.

Copiii sunt atât de puri, atât de plini de vitalitate, debordeazã de atâta energie.
Regãsirea acestei energii este suficientã pentru a-l vindeca pe om.
Important este sã scoţi acest copil la luminã,
iar îmbrãţişarea este una din modalitãţile cele mai eficiente.

Autoanaliza este o cale mentalã; îmbrãţişarea este calea inimii.
Mintea este cauza tuturor bolilor, în timp ce
 inima este sursa oricãrei vindecãri.//

Am  primit și  un calendar. 

Ți-l ofer cu dragă inimă.. sunt cam micuțe literele, cu puțină strădanie,( adică alegi dimensiunea inițială) sigur vei  descoperi mesajul- optimism! 

 mai mult optimism!//

un DAR de SUFLET, de la un SUFLET ALES-

încă un dar! dar ce dar!!

fortuna labilis

Ești convins  că  nu ți se recunoaște   valoarea  reală?  că nu ești plătit  așa cum meriți, după calitatea și  cantitatea efortului depus? Că alții câștigă mult mai mult decât tine , deși  au fost repetenți în  liceu?

Că  au  noroc în toate? 

Așa o fi,  tu știi mai bine.

 Totuși,  gândește-te că sunt mulți cărora  norocul le-a trântit poarta în nas..

 Ce-ar fi,  dacă  te-ai fi născut altundeva și ai fi ajuns. …

Nu- ți spun. Ia aminte.. cine mi-a trimis fotografia  zice că domnul de alături  este electrician în China. 

  Dacă ai vedea și alte imagini,  sigur  ai spune   Doamne, ferește de mai rău!//
crezi  că norocul este orb?

între mirare și întrebări

 Ziua își pictează cursul în  bulgări   gălbui. Ai zice că septembrie a intrat într-o dulceagă  convalescență.

După limpezimea cerului și liniștea frunzelor învăluite în  catifeaua lor verde/intim, n-ai crede că începe toamna.

Încă măreață, în haina ei stropită cu  bumbișori pufoși, pădurea  vibrează  pe nebănuite note  muzicale.

 În   mers de felină  leneșă, câte o  foaie răzleață se desprinde ușor,  se înclină într-o parte și alta, într-un vals subtil, schițează  mișcări languroase și, brusc, se lasă molatic în iarba  uscată.

Îmi place să  ascult  pădurea de pe culmile amintirilor.

Dorințe vagi, gânduri răzlețe, doruri nedeslușite se adună ,  asemenea unor  drumeți rătăciți, într-un colț uitat de  suflet .

14 septembrie, Ziua Crucii  era , în copilăria mea,  o mare sărbătoare. 

Pregătirea  începea  cu  câteva săptămâni înainte- tinerele nemăritate își făceau rochii noi, tinerii își lustruiau pantofii și freza, cu ulei de nucă, gospodinele adunau din ogradă tot ce se putea vinde la un preț bun, iar bărbații pregăteau caii și căruțele de cu seară. 
Cei mai fericiți erau copiii.
Târgul ținea trei zile, însă  ziua de 14 septembrie era cea  mai frumoasă : circ cu dresură de  cai și căței, șerpi și maimuțe, tombolă- pentru doar un leu puteai câștiga o rățușcă șchioapă, un  urs fără urechi, o agrafă sau  oglinjoara  fermecată. Bărci, tiribombe,turtă dulce, struguri,  muzică asurzitoare, baloane colorate,  întâlniri între colegi și prieteni, bilețele, dansuri populare,  halva,  pastramă,  murături, pâine caldă,  floricele colorate.
Nelipsite erau niște figuri   ciudate, guralive , care  își plimbau printre oameni  cutiuțele cu papagali  aducători de noroc. Mare grijă trebuia să ai de   țigăncile cu fuste largi, care te ademeneau să-ți ghicească viitorul,  cerând , în schimb, o gogoașă, un măr sau un leu. 
  Meșterii olari și cojocari concurau,  în lauda mărfurilor înghesuite  pe unde apucaseră,  cu negustorii de acadele și de suc, care te chemau să guști, dar și să cumperi, limonada de la ei. 
Mirosul mustului se simțea de la intrare.
 Pe grătare sfârâiau micii.
Dulce învălmășeală, evantai  uitat deschis! 
 ai fost vreodată  la  bâlci?

și bani, și suflet

putem obosi  de toate,
nu și de  a înțelege...
obosim de atâta  iarnă confuză,
nu obosim  să iubim albul.
obosim  de așteptări,
nu obosim sperând.
putem obosi de prea multe incertitudini,
nu obosim să avem opinii.

suntem trecători
prin propriile noastre gânduri.//


Existențe palide, strigându-și,  la  colț de stradă, sărăcia în note flămânde..
Ți-ai oprit  vreodată mersul, să citești,  în privirea lor pierdută,  zădărnicia? 

sic transit gloria mundi

Coincidența este felul lui Dumnezeu de a rămâne anonim.

Albert Einstein//
Nu spun nimic nou, poate doar proverbul  la casa cu șapte fete, mor pisicile de sete să se fi ivit pe la noi. În rest,  tot ce se scrie/consemnează/povestește despre tainele  și minunile adunate în jurul magicei cifre7- număr fatidic, cum îl numește mitologia, circulă în  nenumărate variante  ,  de când este  omul, care  a călătorit, el știe cum , peste șapte țări și tot atâtea mări. Ca o paranteză, în cele șapte continente- asta dacă acceptăm ideea că America  de Nord  și de Sud sunt continente diferite- există 195 de țări.
Biblia ne învață că lumea s-a  născut în șapte zile, ultima fiind lăsată pentru odihnă. Șapte sunt Pleiadele, despre care un  astrlog englez, Stan  Gooch, ar fi spus că ele constituie singura constelație, datând de peste 40000 de ani.
Minunat sună- Pleiadele!
Pentru greci, ele erau șase surori și mama lor, transformate de milosul Zeus în stele, pentru a le scăpa de niște vânători.
Șapte ar fi fost minunile lumii -Marea piramidă din Giza, singura care se păstrează, Grădinile suspendate ale Semiramidei, Templul  zeiței Artemis  din Efes, Statuia lui Zeus din Olympia, Mausoleul de la Halicomos, Colosul din Rhodos, Farul din Alexandria. 
*Curcubeul are șapte culori-rogvaiv
*Cerul este împărțit în șapte: atmosfera, exosfera, litosfera,termosfera, mezosfera, stratosfera, troposfera.
*Există șapte  zile ale săptămânii, numele lor latinești fiind-Lunae dies, Martis  dies, Mercurii dies, Iovis dies, Veneris dies, Saturni dies, Solis dies,  denumite după cei șapte zei romani zei romani,  care la rândul lor au fost numiți după cele șapte planete, cunoscute în antichitate-Soarele, Luna, Marte, Mercur, Jupiter, Venus, Saturn,   ce se puteau observa cu ochiul liber.
*Templul lui Solomon avea șapte  trepte.
*Roma a fost construita pe șapte coline: Palatina, Capitolina, Quirinal, Viminal , Esquilina, Caelan, Aventina.
*Există 
șapte  perioade ale elementelor în tabelul chimic al lui Mendeleev-H, Li,Na, K, Rb, Cs, Fr.
 *șapte  compuși principali ai celulei vii: apă, substanțe proteice, lipide, polizaharide, acizi nucleici ADN și ARN,
molecule organice, săruri minerale
*7 este neutru pe scara PH-ului; apa pură are PH-ul 7.
*Există șapte stadii ale dezvoltării umane: embrionul, fătul, sugarul, copilul, adolescentul, adultul, bătrânul .
* mărimea capului se cuprinde  de șapte ori în înălțimea corpului.
* dimensiunea ochiului este a șaptea  parte din lățimea  capului.
*sunt șapte  articulații ale membrelor superioare
* potrivit studiilor științifice,  șapte este numărul de ore pe care ar trebui ca omul să le petreacă noaptea,  dormind.
*în tradiția hipocratică, numărul 7 guvernează bolile corpului uman
*învățăturile antice ne spun că sufletul omului sau Eu-l interior are șapte  proprietăți care sunt influențate de cele șapte  planete; focul animă, pământul ne ajută să simțim,apa ne dă grai, aerul ne ajută să gustăm,ceața să vedem, florile ne dau auzul, iar vântul din sud mirosul. 
*cele șapte simțuri antice sunt:
mirosul, auzul,vederea, gustul, vorbirea, simțul
tactil și mișcarea.
* gărgărițele au șapte buline negre.
*gâtul majorității mamiferelor este format din șapte  oase.
*7este considerat un număr norocos în mai multe culturi; de exemplu, în Japonia, mitologia vorbește despre Cei Șapte Zei ai Norocului -Shichifukujin 
*în cultura chinezilor, numărul 7  este proeminent; de exemplu, a saptea zi dupa prima luna plină din an este Ziua Omului; aceasta zi este considerata ziua universală a tuturor ființelor umane de pe planetă; de aceea, fiecare chinez își sărbătorește ziua de naștere la data respectivă , nu înseamnă totuși că nu o sărbătorește și în ziua calendaristică în care a apărut pe Pământ.
* cultura hindusă vedică susține că omul are șapte puncte energetice sau chakre.
( sursă-mail adaptat)

* Atenție la vise! se spune că,  dacă visezi cifra 7, îți vei întâlni sufletul pereche!//
Crezi în coincidențe?știi și altele?

impar

În mers ușor, de fluturi albi, se aștern imagini scumpe. De poveste.

La cei trei ani , pe care îi împlinește astăzi,  blogul meu spune și ascultă istorisiri, se veselește, cu un ochi râde, cu altul plânge, primește musafiri și face vizite.

Are prieteni mulți, unii de încă de pe când abia se înălța copăcel, alții de mai puțină vreme.

Tuturor  le mulțumim pentru camaraderie și înțelegere și vă spunem că suntem tare fericiți aici.

Pentru a sărbători momentul, am (re)adus o Poveste de Crăciun.//

  Moș Dumitru se însurase cam târziu, așa că gemenele n-au fost lăsate să meargă la liceu.

Au rămas lângă părinți. Să le fie sprijin.//

 In vacanțe, mă bucuram de protecția lor, când era vorba de vreo petrecere. Au ieșit la hora de Crăciun. La șaptesprezece ani. Nu era deloc simplu pentru părinții lor să treacă un asemenea moment, când vine vorba de haine. Două fete. Câte un rând pentru fiecare zi a Crăciunului. Și altele pentru Anul Nou.

 În prima mea vacanță de liceană, mi s-a dat voie să particip, ca invitată, doar. În casa lor, se puneau oalele,  șase  fete și si tot atâția flăcăi. Cam de aceeași vârstă.

Din camera mare, cea dinspre ulită, cu câteva zile înainte , s-au scos toate lucrurile. Să rămână spațiu. Oalele-douăsprezece- nesmălțuite , le cumpărase , din toamnă, de la târgul Titului , tușa Stela.Ca orice mamă, care avea de măritat. Nu una. Gemene. De la rude, vecini si apropiați s-au adunat, atent, obiectele. Fiecare, cu semnificație specială.
 oglinda- frumusețe, pâine de casă-bunătate, creionul-pricepere la calcule, păhărelul- dragoste pentru băutura,un fir de busuioc- om dragăstos, săpun-persoană iubitoare de curățenie, fire colorate, pricepere la cusături/împletituri, cartea-persoană învățată, grâul- bogăție, un colț de cărămidă sau o piatră- pricepere în zidărie, dar și ideea că-ți va face casă, după însurătoare/măritiș, o sfoară-se referea la înălțime , nuiaua sugera o persoana agresivă, floarea de ghiveci- cerceluș, mușcata, garofița- arata un suflet ales, un bulgăre de pământ sugera bogăția, averea, cărbunele nu prea era dorit, pentru că indica o persoană smolită la obraz; nici pieptenele , pentru că anunța o față antipatică ; gunoiul era semnul leneviei, banii însemnau câștig, o carte de joc avertiza că viitorul soț ar avea pasiuni nedorite, mătasea de porumb era semnului cosiței blonde, un fluier era semn bun. Sugera dragostea pentru joc; un degetar anunța meseria de croitor . Sau de croitoreasă . Câteva fire de mătură semnificau  o persoana de casă, harnică.. Or fi fost chiar mai multe obiecte, asta nu mai știu..

Sub fiecare ulcică, au fost ascunse , cu grija, trei  categorii de obiecte. Sucite și răsucite. Să nu fie suspiciuni. Ca o schiță de portret a norocosului. Sau a norocoasei. Cum va  arăta, ce deprinderi are, cu se ocupă. Cel sortit. Cea hărăzită.
La miezul nopții , s-au stins lămpile.  În soba mare, albă, focul pâlpâia în jocuri stranii,  amăgitoare.

În cerc,   așteptau ulcelele.

Pe rând, participanții își alegeau, cum credeau de cuviință, oala. Alt cerc. 

Doar tușa Stanca, de sub broboada ei cafenie,  știe să le rostuiască..fete și băieți  ascultă, fără să comenteze.

 Nu erau toți veseli. Dar nici triști. Nu se puteau supăra. Nu-i obligase nimeni să vină la întorsul oalelor .

Rămâneau până despre ziuă. La povești. Cu gogoși calde , floricele de porumb și vin fiert .

 La plecare, fiecare își lua ulcica.

Să nu-i fugă norocul.

Ninge blând. Cu amintiri.

 Ascunse printre pagini de jurnal.
p.s. pe la voi sunt obiceiuri de Crăciun?