răgaz

 

„Ce-i viaţa asta, dacă-n griji scăldat
Nu ai răgaz de stat şi de visat?

..........................................Trecând prin codri n-ai timp să vezi unde

O veveriţă nucile şi-ascunde...”

W.H.Davies, Antologie de poezie engleză

Te  miri că vezi doar niște trunchiuri  de copaci?

Te cred!

N-ai zărit-o, așa-i?

Acum, nici eu nu mai dau de ea,oricât mi-aș concentra mintea  și ochii.

..
Despre o veveriță vorbesc.

A apărut așa, ca din senin, pe o creangă. Într-o clipă, zbrrr! pe alta, pe alt arbore, de acolo țup! pe altul, au ieșit de prin scorburi încă vreo trei, două mari, cu niște cozi cât mătura ta de bucătărie, sau a mea, nu are importanță. 
Am scos aparatul, mi-am pus și ochelarii, drept este că nu am traversat, nu-mi puteam lua ochii de la ghemotoacele alea zburătoare, dar ce crezi că ele se gândeau că ar fi la o ședință foto, zburdau care încotro, așa că, dacă vrei să te distrezi,  imaginează-ți că ai fost în preajmă. 
Sau, dă o fugă în Trivale! Și dacă ai un aparat foto performant, cine știe? faci un film!

răgaz dincolo de fereastră

Dacă nu găsește nuci sau alune, veverița se mulțumește și  cu  un con  din salba  vreunui brad  arogant.

Se zice că  ea  nu-i răspunde  niciodată obraznic elefantului...