n-am noroc

... de intamplari vesele. Zau, ca as vrea sa scriu despre lucruri hazlii. Stiu sigur ca as avea mai multi musafiri binedispusi. Nu sunt nici persoana care isi face din tristete stare de spirit. Imi trece. Compatimesc tristetea altora. Si plang. Destul de repede. O problema simpla pentru mine, in urma cu un timp, devenita , tot pentru mine, extrem de incalcita, mai apoi, m-a dus prin diverse locuri. Am cunoscut, cum era de asteptat , multa lume. De tot felul. Uite- ce spun n-am vazut cu ochii mei, dar cred . Pentru ca povestitorul este un un fel de Stan Patitu’. Noapte geroasa de sambata , cum n-au fost prea putine in ultima vreme. Omul , pocnit de o durere de dinti, careia nu-i da de leac, cu nimic din ce are in casa, urla de durere. Nu poate sa se deplaseze pe cont propriu, undeva, sa i se dea ajutor. Rude, cunoscuti nu indraznesc sa porneasca cu masina pe o asemenea vreme. Satul - la 10 km. de ‚ nationala’. Vine ambulanta, chemata de familie. Nu are voie sa-si ia insotitor. Ca nu este cazul. Ajunge la spital. Care nu are sectie de stomatologie. In sfarsit, cu chiu cu vai, se trezeste unde trebuie . La urgente. Primeste un’ hap’ injectabil. Daca are noroc, i se face si o interventie. Durerea este vaga. Apoi dispare. Ca un vis urat. Cum sa ramana in spital? Chiar nu sunt motive. Salvarea a plecat. Dupa alti necajiti. Noaptea pare nesfarsita. El ramane. Unde? Pe coridor. In frig. Pana cand? Pana da Dumnezeu si gaseste vreo posibilitate, el stie cum, sa plece. Intamplarea are un mare rol. Ninge. Viscolit. Omul se gandeste, cata vreme este, inca, amortit, la soba de acasa. Si la cei 10 km care traverseaza campul.

nu doar vorbe

Daca are zile, traieste. Nu este o maxima. Desi n-ar fi exclus. Este raspunsul unui sofer de ambulanta . Tanara asistenta medicala, insarcinata in luna a sasea, impreuna cu care trebuia sa ajunga, urgent, la un bolnav, il roaga sa se grabeasca. Omul suferise un atac cerebral. Familia barbatului sunase la 112. Domnul sofer avea nevoie de tigari. Apoi de o cafea fierbinte. Trebuia sa-si anunte un prieten ca nu i-a rezolvat problema. Satul exista. In lunca Argesului. Infratit cu o comunitate olandeza. Nu se stie daca barbatul bolnav a avut putere sa supravietuiasca. Astia cu ce sa traiasca? Poate parea ciudat, intrebarea este un raspuns. O persoana , bine platita din bani publici, sa asigure ordinea, i l-a dat unei batrane disperate. Niste localnici, fara nici un Dumnezeu, i-au furat toate gainile din cotet. Ce sunt alea majuscule? A intrebat incet. Sa nu auda colegii. Domnisoara, posesoare a unei diplome universitare , la invatamant fara carti, si-a intrebat colega de birou. Completase o adeverinta. I-o refusaze seful. Numele institutiei fusese scris cu litere mici.

anonim

Stiam sa scriu si sa citesc mai bine decat altii. Intelegeam ca povestile isi aveau lumea lor. Care era alta decat cea pe care o vedeam cu ochiul liber. Cum nu se inventase internetul, mergeam saptamanal la biblioteca sateasca. Nu ca sa o salut pe fata care imi imprumuta carti. Stiam sa aplic regula de 3 simpla, sa calculez arii, sa spun anii intre care au domnit Stefan, Mircea, Mihai,Tepes, Alexandru, Neagoe, Cuza. Auzeam de Gheorghiu-Dej. Si de Lenin. Stiam ca a fost un Decebal, ca neamul nostru a dus multe razboaie cu dusmanii.Victorios de fiecare data. Am crezut. Cum sa nu cred? Copiii invata ce li se spune. Stiam sa arat pe harta vecinii, raurile, muntii si podisurile. In ciclul II nu am intrat oricum. Printr-un examen serios. La limba romana si la aritmetica. A doua rubrica din catalog, in urmatorii sapte ani , a fost ocupata de limba rusa. Stiam si de acasa multe cuvinte. Ma invatase tatal meu, fost prizonier . Crezut pierdut de ai lui. Nu mi-a fost greu nicidecum s-o invat. Toata viata am simtit, insa, ca a luat, fara sa fiu intrebata, o bucata mult prea mare din mine. Mi-a furat din timpul in care as fi putut invata altceva. Poate ca toate au un rost. Trebuie sa ma laud un picut. O sa spun si de ce. Fiii mei m-au razbunat- fara vreo legatura cu El Zorab. Cel mic vorbeste , asa cum stie limba romana, sase limbi .Patru dintre ele, de mare circulatie internationala. Spun asta , pentru ca sunt revoltata. Nu stiu- o fi femeie, o fi barbat- dar ma sacaie. De vreo doua saptamani, imi trimite mesaje in engleza. De aseara, scrie sarbeste. Asa mi se pare. Daca tot vrea sa se faca ‚ auzit(a), ar putea sa zica ce are de zis in romaneste. Sau in ruseste. Ar fi prea elegant sa se exprime in limba care se vorbeste pe malurile Senei. Sau in fraza lui Ovidiu.

frunze de artar

Ca la 10 ore de zbor neintrerupt este locul unde atatia confrati si-au gasit un alt acasa, stiam . De ani multi.Unii sunt fiii unor colegi. Cativa mi-au fost elevi. Ieri am vazut , in reluare, unul dintre cele mai impresionante spectacole prin care se recunoaste cetatenia universala a sportului. El reuneste toate sperantele lumii, lasandu-le sa se intreaca. Am retinut cate ceva din filozofia lumii de dincolo de ocean. Canada!// Cerul stie cand trebuie sa planga//Sa nu inveti samanta sa incolteasca// Omul nu este doar o lista cu lucruri ce trebuie facute.// Nu-ti lasa bagajele sa-ti hotarasca drumurile!//Si am citit cateva poezii , scrise de un roman .Ionut Caragea. Care simte in doua graiuri. Afara din suflet „am ales viciile pentru a fi fericit”
iubiri la bucată/
cu aromă de cireşe/
şi dantelă catifelată/
îmi fumez sângele/
cu degete fără filtru/
mă droghez cu dragostea mea/
bolnavă de cancer/
plămânii/
spitalul iubirilor/
înnebunite/
după gratii de oase/
inima/
bătrână toxicomană/
cerşind …/

fiecare pasare..

Daca ar fi sa ne luam dupa ce mai zice gura targului, maine, toata ziua, domnisoarele si doamnele necasatorite ar trebui sa fie cu ochii –n patru. La pasari. Atentie! sa nu le prinda. Multe si interesante lucruri vor afla. Daca vor vedea porumbei giugiulindu-se , viitorul sot va fi tandru.Toata viata. Sunt sfatuite, daca vor fi invitate la o plimbare in parc, sa mearga cu ochii inchisi . Pentru ca , dupa ce vor auzi cum bate ciocanitoarea in scoarta copacului, o vor si vedea. Si nu este de bine.Inseamna sa mai astepte un an pana la nunta. Mare atentie la vrabiute! Ele sunt purtatoarele de cuvant ale fermierilor. Ar mai fi ceva. Daca, din cine stie ce motive, ajung la targ , la muzeu, ori la zoo, sa fie atente la culori. Aripi albastre anunta un sot vesel. Mult de cautat, dar mare noroc aduc penele galbene. Sot bogat, domenii, iaht, conturi. Si o emisiune. In direct.//
p.s. Cica ar fi si o rara avis. Vopsita in violet.