(sau cînd nefirescul pare firesc)
Când mi-am cumpărat bilet pentru ”Fierarii„( piesa a avut și un alt titlu:„Cu capu pe nicovală„) voiam un mărțișor hazliu! Ceva care să mă rupă de cenușiul dens al începutului de primăvară.
M-a tentat selecta distribuție a „Teatrului de Comedie București” ;Grigore – Horaţiu Mălăele, Peter – George Mihăiţă,Matilda – Maia Morgenstern, Ivan – Valentin Teodosiu.
Nu știam, însă, nimic despre dramaturgul Miloš Nikolić, născut în Kosovo, într-o zi cu ghinion, cum mărturisește, 13 iunie 1939.
S-a întâmplat să fac o alegere foarte bună.
Într-un decor fără prea multă recuzită, o prăfuită fierărie, ca într-o mișcătoare oglindă, trei bărbați și o femeie arată cum, în orice clipă, o realitate crâncenă se poate transforma în altceva.
Fragilă graniță între tragic și absurd, admirabil transpusă comic de regizorul Horațiu Mălăele!
Fragilă graniță între tragic și absurd, admirabil transpusă comic de regizorul Horațiu Mălăele!
Subiectul piesei este , relativ, simplu:
După sfârșitul celui de-al doilea război mondial, trei fierari de naționalități diferite: un român , un ungur, un rus descoperă că fiii lor, în realitate, nu sunt ai lor, ci fiecare bărbat este tatăl altui fiu. Și uite Fierarul român,Grigorie, proprietarul fierăriei unde se desfășoară acțiunea, nu este tatăl fiului său, pentru că în timp ce el se afla pe frontul sovietic, soția lui a făcut un copil cu ungurul Peter.
Unguroaica, soția lui Peter , face și ea un copil tot cu fierar.
Rus.
Rusoaica Nadejda face și ea un copil cu Grigorie, românul blajin, care se vrea o simpatică victimă, pentru că este unul dintre cei doi tați ai ”copilului nostru”.
Ce încălceală!dar, cu cât întâmplările par mai anormale, cu atât relațiile dintre personaje sunt mai simpatice, atât de savuroase, că râzi în hohote!
Esența? omul intră în în relație cu existența, așa dură cum este ea, cu sine, cu istoria, cu omenirea.
Dacă este să comentăm cât de cât afirmația autorului cum că a răsturnat, cumva, dimensiunea teatrului antic, omul, oricare dintre cele patru personaje, trăiește într-un fel de solidaritate prin culpă, durerea fiecăruia fiind parte din durerea universală.
Fatalitatea ”se mișcă”, râsul ia locul plânsului, replica spumoasă șterge șenila războiului, adulterul pare ceva firesc, Matilda, lămurindu-i pe cei trei bărbați care ar vrea și nu prea să se omoare între ei, că ea nu a înșelat. Teoria ei este că dacă bietele femei, rămase singure, nu ar fi primit în casele lor fiecare câte un fierar, respectabila meserie ar fi dispărut.
Dacă este să comentăm cât de cât afirmația autorului cum că a răsturnat, cumva, dimensiunea teatrului antic, omul, oricare dintre cele patru personaje, trăiește într-un fel de solidaritate prin culpă, durerea fiecăruia fiind parte din durerea universală.
Fatalitatea ”se mișcă”, râsul ia locul plânsului, replica spumoasă șterge șenila războiului, adulterul pare ceva firesc, Matilda, lămurindu-i pe cei trei bărbați care ar vrea și nu prea să se omoare între ei, că ea nu a înșelat. Teoria ei este că dacă bietele femei, rămase singure, nu ar fi primit în casele lor fiecare câte un fierar, respectabila meserie ar fi dispărut.
Comic și absurd laolaltă!
Romănul are un băiat ungur, ungurul crește un fiu rus, în vreme ce rusul este tată de român.
Romănul are un băiat ungur, ungurul crește un fiu rus, în vreme ce rusul este tată de român.
Prin autoironie, comic de situație, de caracter și de limbaj, o simpatică învălmășeală șterge orice urmă de ură.
Uiți că războiul strivește destine, abrutizează, permite să se întâmple atâtea rele.Comic, absurd și real într-un timp ce se bifurcă, împletindu-se!
Un text bine scris, niște actori în mare formă!( i-am iertat că au început mai târziu cu jumătate de oră)
Și o savuroasă filozofie despre rădăcini, arbore genealogic, paternitate, cultură, esențe și influențe.
O istorie care se joacă cu destine, o piesă frumoasă, care, grație unor actori de excepție, atât de bine transformă realul în absurd, că , dacă încerci să povestești, nu-ți poți aminti decât că în cele 70 de minute te-ai distrat copios!
