să facă toată lumea ce crede că are dreptul să facă„
”V-am dat teatru, vi-l păziţi Ca un lăcaş de muze; / Cu el curând veţi fi vestiţi / Prin veşti departe duse.// Cu el năravuri îndreptaţi, / Daţi ascuţiri la minte, / Podoabe limbei noastre daţi / Cu româneşti cuvinte!",
Iancu Văcărescu, 1819
Iubesc teatrul!
Pasiunea mea a început în clasa a III-a, când, în școala noastră de țară, construită la îndemnul Ministrului Învățământului de la jumătatea secolului al XIX-lea, savantul Spiru Haret( 15 februarie 1851, Iași/ 17 decembrie 1912 Iași):matematician, astronom și pedagog român , renumit pentru organizarea învățământului modern românesc din funcția de ministru al educației, pe care a deținut-o de trei ori, membru titular al Academiei Române (după cum spune Wikipedia)
o învățătoare tânără, talentată , înzestrată cu mare dragoste pentru copii, să pună în scenă dramatizarea poveștii Fraților Grimm” Albă- ca -Zăpada și cei șapte pitici”.
S-a întâmplat, mai apoi- eram în clasa a V-a- ca tot în școală, în școala gimnazială, să văd”Titanic Vals”, de Tudor Mușatescu, având în
Și a mai fost un pas: în liceu, profesorul de Economie Politică”, domnul Nasta, a pregătit cu patru eleve ( două de la Real, una eram eu, cealaltă, Rodica Semartian, și alte două de la Uman, ele fiind cu un an mai mari decât noi( mi-o amintesc pe blonda , Nela Georgescu , stabilită în Italia ) o piesă: ”Safta și fetele ei”. Cum de ne-o fi ales profesorul, nu-mi amintesc, că nu eram eu cea mai ”tare” la materia lui...
Ca profesoară, am pregătit și eu, cu clasele mele nu chiar anual, dar în multe rânduri , cum am știut eu mai bine, serbări în care, pe loc de cinste s-a aflat teatrul.
Nu-i așa, Andreea Părje, Oana Hărăguș, Alina.Dragoș Petre?
Te rog, ai răbdare, nu te plictisi de introducerea asta cam lungă.
Vreau să spun că astăzi gândurile mele s-au adunat, pornind de la situația care consemnează rezultatul testelor PISA.
Am citit multe postări zilele astea, care mai care mai dure. Este mult adevăr în ce se scrie. Școala noastră, la a cărei temelie au pus umărul personalități ilustre, stă să cadă.
Poate că voi vorbi despre asta cu alt prilej. Este grav, trist, dificil de reformat, pentru că mai-marii noștri amestecă dureros politicul cu învățătura de carte. Următorii, adică profesorii și învățătorii, cam orbecăie. Poate că nu toți, dar mult prea mulți. Spun asta, pentru că nepotul meu cel mic este elev de gimnaziu într-o școală ”cu pretenții„;copiii și nepoții multor cunoștințe sunt elevi.
Imaginează-ți , numai, cum este să nu ai manual de LIMBA ROMÂNĂ , până astăzi, 5 decembrie, la clasa a VII-a.
Doamna , pe care jurnalistul Cristian Tudor Popescu o numește, clar, ”ministreață„ a nimerit ca nuca în perete cu observația aceea. Asta spune totul despre dumneai.
O DOAMNĂ și-ar fi dat demisia în acea noapte grea pentru școala românească, pentru viitorul tărișoarei ăsteia unde viețuim, de-a valma.
Așadar, mi-am cumpărat bilet la ” Profesiunea Doamnei Warren”; cu doar o zi înainte de spectacol, din niște motive personale: atât de tare mă supăraseseră două situații speciale, încât voiam ceva, o schimbare, care să mă aducă pe o linie bună.
Un bilet a costat 119 lei. Pe un loc nici prea bun, nici chiar rău.
Banii se duc oricum....
A fost o seară minunată!
Despre piesă, poți citi, că lumea scrie. Doar dacă pornești de la faptul că după ce irlandezului Bernard Shou i- a fost refuzată punerea în scenă a acestei lucrări 32 de ani , înțelegi că are ea ceva care i-a supărat rău de tot pe britanicii din vremea perioadei victoriene.
Este vorba despre cea mai veche meserie din lume, prostituția, sub a cărei generoasă umbrelă se ascund multe. Multe, însemnând de toate, dar mai ales bani.
România verii acestui an a fost sfâșiată în fel și chip de acest flagel, asta am simțit-o toți, nu-i așa?
Sunt șase personaje în piesă: două femei, mamă și fiică, diferite, dar nu total, și patru bărbați.
Mama, admirabil interpretată de doamna Maia Morgestern, a practicat prostituția, pentru că așa a învățat-o lumea în mijlocul căreia a deschis ochii spre înțelegere. O femeie fără școală cu cărți și caiete, dar cu o puternică școală a vieții dure.
Femeia asta a devenit mamă.
Toată munca ei, pe care a ascuns-o bine de ochii altora și, mai ales, de ai ai fiicei sale, trimisă la Cambridge să urmeze matematica, mereu aflată în grija străinilor, a fost investită în cealaltă parte din sufletul ei: FIICA.
Zice ea, într-o ceartă cu tânăra puternică, realistă, dârză, încrâncenată, ca și mama ei, într-o lume mai mult a bărbaților: ” nu mi-am vândut sufletul, trupul...mde„ (nu am reținut exact cuvintele)
Ce vreau să spun este că Doamna Maia Morgestern a făcut ( am văzut-o în mai multe piese) un rol pe măsura renumelui ei- drama, căci piesa este, în esență, o dramă. Ea devine comedie, grație mișcărilor trupului, privirii,brațelor, vocii,când șoaptă, când năvalnic șuvoi de cuvinte, repetate într-o altă tonalitate.
Confruntarea dintre mamă și fiică este violentă, fără a strivi sufletul. Fără a rupe legături tainice” eu sunt mata ta”!
Mi-a plăcut tot:mi-au plăcut actorii și jocul lor, costumele, textul, regia, coloana sonoră, tehnica, publicul.
Da, publicul venit la teatru să trăiască viața cuprinsă în mai bine de două ore, viața societății londoneze, de acum câteva secole, viață care, naiba știe de ce ,seamănă foarte bine cu viața zilelor noastre.
Du-te la teatru!
Face mult mai mult decât nu știu câte săptămâni de privit la transmiterea prin televizor a răfuielilor politice!
