miercuri, 27 aprilie 2011

anonimii satelor- vi-i amintiți?


51 de comentarii:

  1. Ce frumos ! si cu har ....pozat si postat acilea .

    Multumesc! niciodata n-o sa incetez sa imi placa ....imaginea radacinilor noastre ....

    RăspundețiȘtergere
  2. Viaţa de zi cu zi la ţară ? Ce viaţă plină au şi ce frumos ştiu s-o trăiască .

    RăspundețiȘtergere
  3. Alm,
    Ducem cu noi acea frumusețe aspră a împătimiților muncii!
    Mă bucur dacă spui că am făcut o alegere bună, acum în vremea Renașterii!

    RăspundețiȘtergere
  4. @CEZAR,
    Chiar te cred.. asta simt, de fiecare dată- un fior al duioaselor aduceri-aminte!

    RăspundețiȘtergere
  5. SoriN,
    Nu știu dacă omul de la țară înțelege și trăiește frumusețea precum orășeanul.
    El Trăiește!
    Pur și simplu!

    RăspundețiȘtergere
  6. Hrisos a inviat!
    Gina...incet...incet, ne adunam de prin vacante si frumoase sarbatori.
    Anonimi, dar niste anonimi care fac ca acest popor sa existe, care niciodata n-au umblat mai departe decat satul lor (unii), sau cel mai apropiat oras, care nu cunosc decat graiul stramosilor si locul in care au prin, deja, radacini.
    Fara cuvinte!
    O miercuri plina de bucurii iti doresc! :)

    RăspundețiȘtergere
  7. uitarea...nepasarea...cele doaua talgere ale balantei vietii acestor oameni...
    doare rau de tot...

    RăspundețiȘtergere
  8. Excelente si inspirate. Imi plac oamenii simpli, de la tara. Respira a modestie si simplitate. Imi amintesc camd odata, in cautarea unui sat pierdut, am fotografiat niste ciobani, care stateau pe camp, cu oile. Si au fost atat de impresionati, zicand:" Asa ceva nu ni s-a mai intamplat niciodata!"

    RăspundețiȘtergere
  9. Îmi aduc aminte cum mergeam la ţară, la bunici, şi îi vedeam stând pe bancă la poartă. Amândoi, bucuroşi fiindcă le vin copiii şi nepoţii... Dumnezeu să ne odihnească bunicii care nu mai sunt...

    RăspundețiȘtergere
  10. Pentru noi, aceştia nu sunt anonimi... Fără Ei, nu-mi pot imagina o vizită la ţară... Fac parte din ... sufletul locului, cu viaţa lor aspră şi, de cele mai multe ori nefericită... Ce iubesc la ei - sunt fericiţi, mulţumiţi cu acel puţin pe care-l au şi de care ştiu să se bucure. Rareori i-am auzit plângânduse! - doar de vreme şi de sănătate. Orice reîntâlnire a lor îmi dă acel sentiment reconfortant că viaţa e frumoasă şi se merită să-i descoperim adevărata sursă de plinătate a sufletului: credinţa, natura, relaţii interumane nealterate de ... vremurile pe care le traversăm...
    Minunat că te-ai gândit la ei!!!
    O zi frumoasă!

    RăspundețiȘtergere
  11. Anonimi din acestia , VERITABILI, sunt tot mai greu de gasit. Din pacate. Simplitatea si intelepciunea lor, curatenia sufleteasca, cultul lor pentru munca, l-au facut pe Blaga sa scrie "Vesnicia s-a nascut la sat". Acum, vesnicia e in pericol... Eu cel putin, asa simt.

    RăspundețiȘtergere
  12. Mirela,
    De multe ori, complicăm inutil lucrurile..

    Ei, anonimii la care m-am gândit astăzi, trăiesc „pe termen cunoscut„- să aibă o casă a lor, să planteze pomi și flori, să-și crească bine copiii, să le facă nunți și botezuri, să aibă nepoți mulți și sănătoși ..și apoi să strângă bani de înmormântare.
    Simplu ai putea spune.
    Totuși, asta înseamnă o viață!

    RăspundețiȘtergere
  13. pandhora,
    Chiar și cel mai arogant individ îți recunoaște, în adâncuri, rădăcinile..
    Păcat că nu face mai nimic pentru a le reda vigoarea.
    Oriunde am fost, oriunde m-am plimbat, n-am uitat satul meu de pe mal de râu curat!

    RăspundețiȘtergere
  14. Niciodata sa nu uitam sa ii pretuim si sa îi respectam

    RăspundețiȘtergere
  15. Incredibili acesti oameni, anonimi dar ....ei sunt originile noastre! Ar trebui sa ii pretuim mai mult!!!
    Happy Ww!

    RăspundețiȘtergere
  16. Gabriela,
    Dintre toate persoanele surprinse în fotografii, doar perechea îmi este cunoscută.Au avut o tinerețe zbuciumată, el, mare crai, un bărbat mereu convins că este foarte important.
    Ea , o femeie supusă, gospodină, bună mamă.
    Acum , el este o legumă. Ea îl îngrijește devotată.
    Este greu să-i înțelegi pe oameni.. viața unora bate orice film!
    Oameni!

    RăspundețiȘtergere
  17. Cris,
    Înainte de a se putea odihni pe băncuțele din fața curților, oamenii aceștia muncesc de cum răsare soarele., până se ivește luna.
    Viața lor are o frumusețe aspră!

    RăspundețiȘtergere
  18. Danielle,
    Pe bătrânul din imagine l-am văzut într-o zi în gară- își ducea „puținul„ economisit să-l vândă.
    Dintr-un cărucior de transportat butelia de aragaz, își construise o întreagă „ambarcațiune„..m-a impresionat minuțiozitatea lui, grija cu care își așezase toate produsele, pentru a le transporta în siguranță.
    Să fie simplu?

    RăspundețiȘtergere
  19. Cati,
    Cred că atâta vreme cât îi vom cinsti , fie măcar doar pe cei apropiați , veșnicia își va păstra locul! La Sat!

    RăspundețiȘtergere
  20. Sigur că ne amintim de ei!
    Alţii au uitat de ei, ştim noi cine da' nu spunem.
    Persoane importante, mde.

    RăspundețiȘtergere
  21. @ Gina,
    Imagini frumoase si sugestive ale „ anonimilor satelor” noastre din ce in ce mai părăsite de tineri si rărite de bătrâni, poate prezenta si posta numai o fiintă gingasă cu rădăcini adânci in satul in care s-a născut, crescut si educat o vreme.
    Eu nu mi-i amintesc, eu ii am mereu in fata ochilor. Ii văd din ce in ce mai cufundati in griji nespuse celor tineri, ii simt tot mai tristi si parcă mai nesiguri pe ei.Doar ei, bătrânii au mai rămas in satele din ce in ce mai nepopulate. Se incăpătânează să plece la oras la odraslele lor urbanizate asteptând DUMINICA sau SĂRBĂTORILE CRESTINESTI pentru a se imbrăca cu ce au mai bun si frumos prin casă pentru a merge la biserică si-apoi, după masa de prânz, pentru a iesi in fata portii asezându-se cuminti pe băncuta bătrână ca si ei pentru a discuta intre ei, cu vecinii , cu trecătorii sau pentru a-si mustrului nepotii obraznici si pusi pe sotii mai mereu.
    Felicitări pentru sugestivele imagini.
    Cu respect, Alioșa.

    RăspundețiȘtergere
  22. simplu... atat de simplu.
    felicitari pentru idee.

    RăspundețiȘtergere
  23. @alicee,
    Știu și eu??
    Uitarea este firească, respectul ar trebui să fie ceva organic!
    Fără păstrarea rădăcinilor spirituale, lumea n-ar exista..

    RăspundețiȘtergere
  24. Tibi,
    Da, bună observație- noi îi păstrăm în suflet!
    „Alții„ ar trebui să le asigure existența!!

    RăspundețiȘtergere
  25. @Alioșa,
    Vârstnici nu mai sunt foarte mulți, satul în care m-am născut este o așezare de văduve..
    Dincolo, unde avem o căsuță, nu există bătrâni, n-am văzut niciunul, doar inși fără căpătâi, învârtind paharul cu bere și țigările. Toată ziua..
    Tot sper că veșnicia își va păstra rădăcinile!

    RăspundețiȘtergere
  26. @tu26dor,
    Mă bucur că ideea îți place!

    RăspundețiȘtergere
  27. nu cred că există loc mai frumos ca la ţară şi oameni mai buni şi mai înţelepţi decât bunicii!

    te îmbrăţişez, draga mea Gina!

    Christos a înviat!

    RăspundețiȘtergere
  28. Draga mea Ottilia,
    Cine ar putea rosti adevăruri mai frumoase decât o poetă??

    RăspundețiȘtergere
  29. Pentru mine sunt imagini nostalgice din trecul meu îndepărtat,trăite demul și pentru puțină vreme.Mai mult dorite decât trăite.Sunt tare frumoase!

    RăspundețiȘtergere
  30. Hristos a înviat!
    Foarte frumoase imagini. Lumea satului mă fascinează, pentru că acolo îmi simt cel mai bine rădăcinile. Şi acolo mă încarc cel mai bine din energiile acestui pământ.
    "Anonimii satelor" (frumos numiţi astfel) sunt cei socotiţi atâta vreme "talpa ţării" şi nu-i o expresie jignitoare. Pe aste "tălpi" s-a sprijinit ţara! Păcat că se face atât de puţin pentru aceşti anonimi! Păcat că lumea satului se distruge încet-încet...

    RăspundețiȘtergere
  31. @Se-cret,
    Purtăm în suflete trecutul, este ușa noastră , mereu deschisă către viitor!

    RăspundețiȘtergere
  32. Scriam intr-o postare de a mea ca simt un asemenea loc 'acasa', desi nu e locul in care am trait sau traiesc.
    Am senzatia tot mai tare ca vrem o reintoarcere la origine. Chiar ne trezim? In sfarsit?

    RăspundețiȘtergere
  33. Oamenii satelor, oameni munciti si oameni amarati, din pacate. In alte tari, acesti oameni sunt tinuti la loc de cinste pentru ca ofera hrana unui popor intreg si noi ne batem joc de ei...

    RăspundețiȘtergere
  34. Imagini pline de sensibilitate si puritate! Ce frumos trebuie sa fie, sa fi unul de-ai lor.
    Gina, esti o fericita!

    RăspundețiȘtergere
  35. Frumos si util, sa ne amintim cine suntem si ce am pierdut odata cu inocenta samanatorista...

    RăspundețiȘtergere
  36. Cunosc atata de bine viata acestor "anonimi". La fel au fost si bunicii mei si, totusi, asa "anonimi" cum au fost, mi-au oferit cea mai frumoasa copilarie pe care as fi putut sa mi-o doresc!
    Cu recunostinta ma gandesc la ei, la toti acesti "cei-fara-nume".

    RăspundețiȘtergere
  37. Fotografii care vorbesc într-adevăr fără cuvinte...Felicitări!

    RăspundețiȘtergere
  38. @Alexandru,
    ți se ”citește„emoția în vorbe, da, noi cei care am trăit o bucată de viața în curtea casei părintești, ocrotiți de vorba dulce a bunicilor,avem un colțișor de vrajă în suflet!
    O purtăm cu noi, peste tot!

    RăspundețiȘtergere
  39. Sophie,
    Cred că „acasă” înseamnă verdele câmpiei, prispa mirosind a struguri și a mere de toamnă..înseamnă busuiocul pus la icoane..și cum să uiți figurile asprite de vânturi și de griji ale bătrânilor satului don copilărie?

    RăspundețiȘtergere
  40. Irina,
    Pe la alții este, încă, valabil și de actualitate proverbul- cine nu are bătrâni să -și cumpere„..la noi, nu prea mai sunt bătrâni, pentru că , lăsați în uitare, și-au sfârșit , prea de timpuri popasul pe pământ..
    Mulțumesc!

    RăspundețiȘtergere
  41. Carmen,
    Pe bătrâna din fotografie am întâlnit-o la capătul țării, în curtea unei mănăstiri- era mama călugărului, pregătea acolo hrană pentru pelerinii care veniseră la hram.
    Femeia își înăbușise tristețea în muncă..
    Oamenii sunt mult mai mult decât ce par a fi..
    Eu îi iubesc, pentru că îi înțeleg!

    RăspundețiȘtergere
  42. IonelMuscalu,
    Eu cred că , atâta vreme cât ni-i amintim sau chiar îi mai întâlnim pe ulițele câte unui sat, avem rădăcini!
    Mulțumesc!

    RăspundețiȘtergere
  43. Sorina,
    Frumos și cu dulceață în glas o spui- datorăm bunicilor alegerea drumului drept!
    De la ei am deprins adevăratele reguli de viață!
    Să-i purtăm în suflet!

    RăspundețiȘtergere
  44. Vera,
    Sunt fotografii pe care le-am făcut la mare distanță în timp și în spațiu. .ceva au în comun- atitudinea.
    Omul de la țară are o smerenie curată, un semn care nu este frică, este o trăire cu sfială a vieții.

    RăspundețiȘtergere
  45. Nu-s chiar atat de anonimi, Gina, pentru ca sant in sufletul multora dintre noi.

    RăspundețiȘtergere
  46. Irina,
    O spui cu atâta suflet!
    Mulțumesc frumos!

    RăspundețiȘtergere
  47. Ei sunt tot acolo.. Felicitari pentru idee, multumim ca ne-ai amintit de ei!

    RăspundețiȘtergere