Zilele se adună șirag, unele fug, altele își cară în geamantane, ușor de pierdut, clipele- pleoape încărcate de oboseli netratate, aceleași repetate drumuri, cărări bătătorite, pași egali, opriri scurte, priviri fugare, schimburi de vorbe.
Reluat , dimineața, în vechiul pachet.//
Cineva spune că nimic nu este întâmplător, o fi așa, o fi altfel, cine mai știe..
Ne întâlnim.
În aceeași clasă, la aceleași dificile examene. La dans, în tabără , pe stradă, într-o gară.
Seara devreme.
Sau dimineața târziu.
În orice anotimp.
Nu contează – sau contează foarte mult-în ce dispoziție te afli.
Seara devreme.
Sau dimineața târziu.
În orice anotimp.
Nu contează – sau contează foarte mult-în ce dispoziție te afli.
Dacă plânge sau plângi, servețelul , batista, o simplă frază, un gest cuminte usucă lacrimi. Dacă ai pierdut un curs, îți împrumută notițele.
Îți recomandă o carte, un film, știe cum se ajunge în cutare loc.
Are o rețetă proprie de alungat tristețea.
Îi împrumuți o revistă. . o umbrelă.
Te ajută să urci în tren.
În ultimul moment.
Unii călătoresc împreună toată viața.
Sunt și drumuri scurte.
De câteva stații.
Pe drum obosit.
Sau pe coclauri.
p.s. mai ții minte cum a fost?
........va tine minte doar daca nu va continua sa-si anestezieze simtirea si gandul si constiinta care ii striga ca a lasat zi dupa zi doar sa primeasca fara sa dea inapoi cu aceeasi moneda .........
RăspundețiȘtergere(nu exista un mod de a tasta si lacrimile , asa ca ele raman doar ptr obrajii purtatorului , .............atat de frumos ai scris , atat de adevarat si atat de dureros ptr cei care nu si-au putut potrivi pasul .
Nu degeaba ne aflam
RăspundețiȘtergere" in marea trecere"...
Calatorim singuri, adeseori insotiti,suferim, suntem fericiti, cadem, ne ridicam, ne oprim pentru a ne analiza gandurile, viata, daca mergem pe drumul bun, sau nu, dar exista o clipa, inevitabila, cand pentru fiecare calatoria se sfarseste...
Mi-au placut gandurile tale!
Alm,
RăspundețiȘtergereAi simțit de multe ori armonia? eu, da.
Alteori, nimic nu se leagă, fug clipele, care încotro. Poate că așa trebuie să fie, altfel nu am mai separa frumosul de ..mai puțin frumos.
Dăruim, așteptăm , se întâmplă , de ce mai multe ori suntem în contratimp..
Potrivirea pasului cred că este o șansă , o prinzi sau o ratezi.
O zi bună!
Bianca,
RăspundețiȘtergereCând aștept ceva și nu se întâmplă, îmi ofer Andre Rieu!!( chiar dacă nu reușesc accentul).
Mulțumesc!
Gabriela Elena,
RăspundețiȘtergereÎmi place enorm călătoria, cu tot ce înseamnă ea- grabă, emoții, pregătiri pe ultima sută, lumea văzută din mers/tren, mașină/vapor/avion, chiar oboseala/ploaia/nesomnul/ nopțile târzii/diminețile cu gene obosite.
De multe ori, destinația este altfel decât aș fi vrut să fie, de asta nu prea mă gândesc la ea.
O zi bună!
Sarut-mana, Gina!
RăspundețiȘtergereDesi sunt mort de oboseala, n-am rezistat sa nu ascult tot.
Piesa de inceput a lui Rieu, imi aminteste teribil de o cunoscuta romanta romaneasca! S-o fi inspirat?
Nu ma intreba cum se numeste ca nu stiu. Dar, melodia, mi s-a parut a fi "de pe la noi".
Rareori călătoreala de unul/una singur/ă are farmec; fac parte dintre cei care călătoresc împreună cu ursita de o viaţă întreagă.
RăspundețiȘtergereCălătoriile scurte din trecut ?
Au avut farmecul lor care neuitat total, se estompează încetişor...
Superbă postare, superb acompaniată de acest inspirat potpuriu.
Victor,
RăspundețiȘtergereAșa cum un gând, o idee, o trăire pot fi exprimate în registre metaforice asemănătoare, fără să fie identice, probabil că și armoniile sonore se apropie.
Muzica bună se apropie de adevărata poezie.
Eu așa simt!
Mulțumesc pentru gândul bun!
Asa e, Gina, zilele trec. Unele le regretam, altele abia asteptam sa se duca... dar raman amintirile pe care le asezam frumos intr-un sertar al sufletului si, din cand in cand, stergem praful si le privim.
RăspundețiȘtergereTibi,
RăspundețiȘtergereFrumoase gânduri , sunteți niște călători fericiți!
Mă bucur să aflu că ideea mea ți-a plăcut!
Cati,
RăspundețiȘtergereȘi dacă le stropim cu sunetele vrăjite ale lui Rieu, toate clipele trecute se contopesc în adieri dulci, melancolice.. eu așa le simt astăzi. tu?
"Unii călătoresc împreună toată viața.
RăspundețiȘtergereSunt și drumuri scurte.
De câteva stații.
Pe drum obosit.
Sau pe coclauri."
Viaţa este o mare călătorie, chiar şi atunci când drumurile ne duc, aşa cum bine ai spus, pe coclauri. Nu avem timp nici să ne tragem răsuflarea, de cele mai multe ori, mergem că propriul orizont, cu speranţe în gânduri...
Frumoasă alăturare muzicală, Gina, gânduri bune! Şi o seară cât mai bună, tuturor!
Cris,
RăspundețiȘtergereSunt o persoană care călătorește. Nu de ieri.
Dacă nu văd lumea, mă simt ca-ntr-o cușcă.
Dincolo de călătorie, ca formă de deplasare în spațiu, îmi analizez călătoriile sufletești.
Ani mulți, am ținut jurnal.
Blogul este un altfel de jurnal- o călătorie printre prieteni virtuali.
O zi bună vă doresc!
Uneori o discuție in așa zisul tren pentru un moment de scurtă durată poate valora mai mult decât luni petrecute cu aceeași persoană în același compartiment....
RăspundețiȘtergereMi-a venit pofta de călătorit.Am să mă astâmpăr cu Andre Rieu!
Vera,
RăspundețiȘtergereBine și frumos grăiești- nu aduce anul, ce aduce clipa!
Mulțumesc mult!
Chiar azi am aflat o veste ciudat...unele drumuri se despart,sau unii coboara din tren...E trist mai ales cand cunosti persoana care nu mai are biletul valabil.Nu stiu daca e bine sa ma gandesc ca poate isi cumpara alt bilet,pentru alta calatorie.
RăspundețiȘtergereSocrii mei calatoresc impreuna de mai bine de 50 de ani.Sigur n-a fost tot timpul roz,dar acum ma gandeam ca "bunu" e ca si un "caine credincios"alaturi de "buni" zilnic o ora pe zi ...atat e permis ,in vizita la terapie intensivaAcum e mai binisor,iar bunu parca s-a mai luminat.Asa vad eu o calatorie reusita,desi nu tot timpul roz.Mami n-a avut acest noroc:(.
Azi am calatorit pe sunetele cuvintelor tale si a muzicii divine.
Am sesizat legatura tainica dintre muzica divina si tema interesanta si atat de frumos conceputa stilistic de tine. Tin minte doar drumurile lungi care sper sa tina o vesnicie. Poate si unul sau doua mai scurte, dar demult lasate, aproape uitate...
RăspundețiȘtergereGina, Te invit la Povestea parfumata dintre bloggeri! Tema provocarii parfumate de duminica este Sa ne amintim un parfum pe care il foloseam noi (pot fi si mai multe!) inainte de 1989, si care sa fi fost fabricat in Romania. Cu alte cuvinte,”Parfumuri romanesti de calda amintire”. Pe mine chiar ma intereseaza aceste amintiri parfumate. Sper sa va placa aceasta tema mai speciala, deoarece ne face nostalgici, dar si dornici de a ne reaminti acele vremuri, cu parfumurile lor cu tot! Trebuie sa dati cel putin un nume. Succes! Tema urmatoare as vrea sa fie aleasa de Cati Lupascu. O seara frumoasa!
Mirela,
RăspundețiȘtergereEste modul meu de a trăi călătoria, în complexitatea fenomenului- partea vizibilă și latura ei sufletească. Îmi place Rieu până la sublim, nu știu când a început, dar este un fel de comuniune perfectă, în care mă regăsesc cu toate trăirile.
Nu vezi? În muzica lui eexistă totul, de la suspin , la zborul valsului..bine, viața nu este în orice clipă așa, dar esența este divină!
despre parfum..o să încerc, nu zic nu, deși cred că am uitat poezia acelor ani, mai degrabă o am în suflet pe aceea învățată de la bunica.
Mă gândesc, am niște zile cam înghesuite..
Mulțumesc!
Angi,
RăspundețiȘtergereȘtiu și eu cum o fi?
Călătoria asta ”alături„ să fie chiar identică , în esență cu „împreună„?
Dacă ar fi să despicăm firul în patru, cine știe ce am descoperi.
Oricum , nu putem trăi unii fără ceilalți, altfel ne însingurăm..unii acceptă și asta...
Cred că avem filozofii diferite în înțelegerea vieții, chiar dacă acceptăm , până la urmă, să trăim alături.
Eu țin la libertatea mea!
O respect și pe a celui sau celor din preajmă!
O fi bine, o fi rău..cine mai știe?