În apropierea sărbătorilor pascale , o carte de poezii își așteaptă cititorii de presă electronică!
Tratament pentru inimă,
autor poetul bistrițean Liviu Mureșan, cunoscut în blogosferă -
http://ioanbistriteanul.ro/În volum , putem citi creațiile unei alte dragi poete, Ottilia Ardeleanu, cu ale cărei creații ne-am întâlnit zilnic în
http://poezieromaneasca.wordpress.com/
Sincere felicitări autorilor!
Pentru mai multe detalii, citiți aici!
Tratament pentru inimă,autor poetul bistrițean Liviu Mureșan, cunoscut în blogosferă -
http://ioanbistriteanul.ro/În volum , putem citi creațiile unei alte dragi poete, Ottilia Ardeleanu, cu ale cărei creații ne-am întâlnit zilnic în
http://poezieromaneasca.wordpress.com/
Sincere felicitări autorilor!
Pentru mai multe detalii, citiți aici!
Mulţumesc, draga mea Gina, pentru gestul tău de prietenie şi generozitate.
RăspundețiȘtergereBucuria mea este cu atât mai mare, la un asemenea eveniment, cu cât cei dragi îmi sunt aproape.
Mulţumesc, încă o dată.
O seară frumoasă,
Ottilia
„ Tratament pentru INIMĂ ” ?
RăspundețiȘtergereE insăsi DRAGOSTEA curată !
Sărut mâna .
Aliosa .
vă invit şi aici, dragi prieteni:
RăspundețiȘtergerehttp://poezieromaneasca.wordpress.com/2011/03/29/4012/
vă mulţumesc fiindcă existaţi!
Ottilia Ardeleanu
Ottilia,
RăspundețiȘtergereEste un privilegiu pentru mine să-ți citesc în acest spațiu poeziile!
Mă bucur din tot sufletul pentru voi!!
@Alioșa,
RăspundețiȘtergereai dreptate- Iată (sunt cele care rezistă)
Ottilia Ardeleanu
azi
inima mi s-a deschis
către oameni
pentru prima oară s-au interesat de mine
m-au atins uşor înmuindu-şi degetele
în sângele meu
şi m-au scris cu un fel de lumină
au pirogravat un sentiment
mai multe
până au dat forma care
să-i sensibilizeze
apoi m-au închis
ca pe o carte
cu semn
(29 dec. 2010)
(poem apărut în grupajul cu acelaşi nume din volumul colectiv “Tratamente pentru inimă”)
da, "poemele din dreptul inimii" - este titlul grupajului şi al poemului. (în paranteză este subtitlul)
RăspundețiȘtergeremă onorează prezentarea ta, Gina!
mulţumesc mult.
o îmbrăţişare
Ottilia
Despre lumea atingerii, Ioan Bistrițeanul
RăspundețiȘtergere” uneori ochii se închid lăsînd buzele
atunci te privesc în lăuntru
scanez fiecare plăcere
limba capătă virtuţile sufletului
şi transmite imagini
păşim într-o lume
deschisă altor realităţi
unde tactilul depăşeşte 100% cunoaşterea
şi cufundaţi în noi înşine
devenim simţuri
pînă ce creierul bate spre inimă
sîngele.”
poezie de dragoste
Ottilia,
RăspundețiȘtergereAm ales un poem din mai 2010-
Unul care te pune în ramă
”uneori ochii se închid lăsînd buzele
atunci te privesc în lăuntru
scanez fiecare plăcere
limba capătă virtuţile sufletului
şi transmite imagini
păşim într-o lume
deschisă altor realităţi
unde tactilul depăşeşte 100% cunoaşterea
şi cufundaţi în noi înşine
devenim simţuri
pînă ce creierul bate spre inimă
sîngele.
Tags: poem, poezie de dragoste”
Minunat poem!
Ce frumos suna acest titlu!Te indeamna la citit!
RăspundețiȘtergereBuna Gina:
RăspundețiȘtergereAm trecut si eu pe aici sa aflu ultimele stiri in materie!
Angi,
RăspundețiȘtergereSă-mi spui dacă ți-au plăcut !
Irina,
RăspundețiȘtergereMetafora trăiește!
Victor,
RăspundețiȘtergereChiar dacă ruga și-a început arderea cu un mileniu în urmă, o păstrez pentru mine. Greșesc?
OK!Toate sunt pentru tine! Asa ca faci cum crezi!
RăspundețiȘtergereVictor,
RăspundețiȘtergereCitesc cu plăcere!
Mulțumesc!
Acum, daca tot m-ai "vazut", iti spun ca mai exista strazi cu denumirea "Vasile Roaita"!
RăspundețiȘtergereVictor,
RăspundețiȘtergereProbabil cineva vrea să ne tot amintească să nu uităm de unde am plecat.
P.s. de ce n-ai comentat la ”străzile au amintiri„?
unul care te pune în ramă (de Ottilia Ardeleanu)
RăspundețiȘtergere(poziţie cu amintiri)
stăteam în faţa lui
cu mâinile în poală
ca bunica pe când povestea
întâmplări din copilăria ei
de parcă ţinea înţelegerea în hăţuri
un zâmbet răsucit uşor la margini
trăgea de mustaţa lui
când sclipirile din ochi se adânceau
în gropiţele inocenţei
zulufi îndrăzneţi
iţeau pe după un boboc de trandafir
îndrăgostit de lobul sfios
dintr-un unghi ascuţit
cum ţipătul pescăruşului
lumina reteza cu zimţi fierbinţi
curba liniştită a gâtului
un umăr rebel
pe care alunecau râurile borangicului
mângâind rotunjimile
terminate în culoarea alunei
adulmecam
aerul misterios se strecura
prin porii fericirii
peste care toate nuanţele mâinii plăsmuitoare
se întindeau galeş
privesc
prin paravanul de lumină prăfuită
înţepenită într-o pânză
pudoarea
(31 mai 2010)
asta este poezia, draga mea, cred că s-a produs o greşeluţă acolo, în prezentarea ta.
mulţumesc frumos.
o zi cu soare!
Ottilia
Ottilia,
RăspundețiȘtergereAcum nu mă mai scuz, am fost neatentă..
Mulțumesc!