Te poți debarasa, implicându-te într-un proiect pozitiv, că degeaba îl judeci, dacă el nu se schimbă, judecata ta nu schimbă judecata lui.
O fi așa, nu zic nu, dar nu pot să nu-mi pun întrebări, Dumnezeu nu vrea ființe teleghidate, vrea spirite libere, nu?
Credința este ceva special, personal. Rareori îmi permit să discut subiectul.//
Nu-i prea poți ghici vârsta, poate că nici nu contează, cântă extraordinar!
Îi asculți nu doar cuvintele și modulațiile vocii, simți vibrația aceea lăuntrică, pe care doar în stări deosebite o trăiești.
Îi asculți nu doar cuvintele și modulațiile vocii, simți vibrația aceea lăuntrică, pe care doar în stări deosebite o trăiești.
De asta am ales, ca în ultimii trei ani să ascult prohodul și slujba din Vinerea Mare în biserica pe care o păstorește.
Nepotul meu, polițist în oraș, mă ascultă, nu mă contrazice, dar...
A doua zi, lumea vine la spovedanie,toate vârstele, de la tineri cu freze țepoase și domnișoare fardate strident la primul ceas al dimineții, până la domni venerabili, sprijinindu-și anii în baston.
Omul se așază în genunchi, i se pune patrafirul în cap, răspunde la cele patru-cinci întrebări și, la sfârșit, lasă, recunoscător, pe masa încăpătoare de alături, bancnota. 
Grămăjoara de cinci și zece lei tot crește. Ușa bisericii rămâne deschisă până la orele unsprezece, lumea vine, prea multe păcate..//
Mi-am serbat onomastica, așa cum stă scris la carte,ieri, la țară, iarbă verde, flori, păsări, olecuță de vânt, dar și mult soare, aer curat, departe de lumea dezlănțuită a orașului, rude, câțiva cunoscuți.
Pentru că ne vedem rar, cât se pregătește grătarul, povestim.
Vecinul nostru, până ieri- alaltăieri director de școală, persoană respectată în comunitate, membru în comitetul bisericii, a asistat la slujba închinată Sfântului Gheorghe.
La sfârșit, preotul a anunțat că va ciocni câte un ou roșu cu fiecare enoriaș, cam vreo șaizeci la număr.
În spatele dumnealui venea un băiat cu un coș împletit.
În spatele dumnealui venea un băiat cu un coș împletit.
Minune mare!
Oul popii a fost cel mai tare, i-a bătut pe toți!
Un sătean, nemulțumit că a pierdut, deși avea un ou de bibilică, a cerut să vadă și el oul norocos.
Încercarea o știe fiecare, așa-i? l-a atins de un dinte.
Ați ghicit?
Și eu.
Da, oul era de lemn..și nu s-a sfiit, deloc, Sfinția Sa.
Părintele de la Rohia, Nicolae Steinhardt spunea:
Părintele de la Rohia, Nicolae Steinhardt spunea:
Credința este încrederea în Domnul, deși lumea este rea, în ciuda nedreptății, în pofida josniciei, cu toate că de pretutindeni nu vin decât semnale negative.
p.s tu ce zici?
Eu am rămas fără cuvinte!
RăspundețiȘtergere@ Gina,
RăspundețiȘtergereIar eu am rămas fără grai !
Superbă prezentare !
HRISTOS A INVIAT !
Alioșa.
Tocmai am citit ca preotul din Nagoya, Japonia si-a parasit parohia si enoriasii imediat dupa cutremur. Hilar, biserica se numeste "invierea Domnului". Credinciosii ortodocsi de acolo, nu putini la numar, nu au avut de unde lua lumina...nu are cine sa ii incurajeze in momentele grele, pentru ca preotul e si el...om, nu? La fel ca cel din postarea ta...:((.
RăspundețiȘtergereMa bucur ca voi ati petrecut in familie si intre prieteni. Asta e ceea ce conteaza in viata, parerea mea. O zi frumoasa Gina!
De fapt ar trebui o rubrică fără comentarii la aşa ceva .
RăspundețiȘtergereCe poate fi asta dacă nu o dovada a impunerii credinţei , o înşelăciune în fapt. Adică el era alesul şi era cel "mai tare" . Preoţii au depăşit de mult timp limitele bunului simţ , deja a devenit o meserie ca oricare alta şi dacă va continua în acest fel eu cred că va cădea în deşuet. După ce va trece valul băbuţelor credincioase sub orice formă şi care idolatrizează preoţii vor rămâne cu un mare gol dacă nu vor mai schimba din atitudine şi respect faţă de enoriaşi.
Vera,
RăspundețiȘtergereAdică de uimire...
Te înțeleg!
@Alioșa,
RăspundețiȘtergerevorbesc faptele vrei să spui!
Salmi,
RăspundețiȘtergereHristos a înviat!
Unele întâmplări au menirea de a pustii tot- suflete, atitudini.Din fericire pentru noi, mai avem o șansă- ne raportăm la adevăratele modele.
Despre petrecerile în familie- adevăratele rude sunt copiii, bucură-te câtă vreme îi ai lângă tine, fuge așa de repede vremea!
Într-o zi, vei vrea să fie, din nou, mici, să se joace în preajma ta, să te solicite la cine știe ce rezolvare de probleme..
O zi frumoasă îți doresc!
SoriN,
RăspundețiȘtergereVezi tu, lumea se duce la biserică din diverse motive, oricum cei mai mulți o fac din credință.
Cred că întâmplarea de ieri a lovit în sensibilitatea oamenilor, le-a arătat o față bine ascunsă a celui care ar fi trebuit să le fie stâlp de înțelepciune..
Mulțumesc!
Cred ca nu ma voi insela prea tare, daca voi spune ca multi isi vor gasi consolare in stravechea zicala "fa ce spune popa, nu ce face el", justificandu-i actiunea prin faptul ca si el este om... asadar, supus greselii!
RăspundețiȘtergerePersonal, consider ca prea multe "greseli" li se trec cu vederea acestor impostori ce pretind a ne mijloci relatia cu divinitatea, noi nefiind suficient de vrednici in a-l cauta si gasi individual. Nu cred ca pe Dumnezeu il putem gasi la biserica, cu ajutorul preotului sau intr-o mare de oameni, la marile sarbatori, tot asa cum nu cred ca ceea ce-i mana pe majoritatea la slujbe este credinta adevarata...
Eu ma tot intreb ce face popa cu atatea oua sparte!?
RăspundețiȘtergereRuxi,
RăspundețiȘtergereCa de obicei, vezi lucrurile în esența lor, chiar dacă ceea ce spui este dureros.
Poate că n-aș fi scris postul de astăzi, dar aseară, intrând în bloc, m-a izbit încă o întâmplare- era destul de târziu, iar preotul venise, n-o să-ți vină să crezi, nici eu nu voiam să cred, ei bine da, venise să cânte, pe la case, ”Hristos a înviat!„
Am rămas, vorba Verei, fără cuvinte.
Geocer,
RăspundețiȘtergereNu vreau să fac speculații.
Nu știu ce face cu ele, dar , oricum, un plan are, de îndată ce a recurs la folosirea unui ou de lemn..
Te îmbrăţişăm cu drag, Gina, cu mare plăcere am citit. Îţi dorim şi noi o seară cât mai plăcută, alături de cei dragi... Hristos a înviat!
RăspundețiȘtergereCât despre oul de lemn al popii, e la "fără cuvinte"... Nu ne mai miră nimic.
Haideti sa gandim ,putin,la rece.Dumnezeu ,cu imensa lui putere de ce ne-a creat pe post de cobai,de ce nu ne-a facut perfecti de la inceput ,ce sunt smecheriile astea cu sarpele si cu gradina edenului si alte inventii ale vremii pentru a putea tine marea masa de supusi[sclavi] sub ascultareiar preotii care la inceput s-au ocupat de propagarea acestor gaselnite au transformat-o intr-o sursa de castig si propaga aceleasi enormitati[ineptii] de 2000 de ani,cat o mai prinde la fraierica deja in tarile dezvoltate se duc ca partidul lui Vadim Tudor.un ateu
RăspundețiȘtergereCris,
RăspundețiȘtergereDa, sunt evenimente care ne cam tulbură liniștea, și așa, precară..
Noroc că putem gusta și frumuseți adevărate , eu, bunăoară, am petrecut câteva ore bune în pădure.. este absolut minunată!
O seară bună vă doresc!
@Anonim( un ateu),
RăspundețiȘtergereSpuneam că eu consider credința ceva mult prea intim, de aceea, rareori îmi permit să vorbesc despre asta.
Nu de puține ori, însă, de-a lungul anilor, m-am gândit la spusele Poetului” Religia, o frază de dânșii inventată, /Ca , cu a ei povară să vă aplece-n jug„..
Nu știu dacă îți amintești nuvela „Popa Tanda”, artistic nu este cine-știe ce. Are , însă, un mesaj , care îmi place- personajul, aflat în totală dificultate, singur în biserică, plânge ”înăbușit” și cere ajutor de la Dumnezeu. Acolo, atunci, trăiește ceva extraordinar- se iluminează, înțelege că ajutorul nu poate veni de la Dumnezeu, ci de la el.
M-am cam îndepărtat de tema pe care mi-ai propus-o, dar, cam așa văd eu lucrurile.
Te mai aștept, o seară frumoasă!
Un sceptic ar spune:
RăspundețiȘtergereSa nu crezi pana nu vezi! Si nici atunci in intregime.
Plano10,
RăspundețiȘtergereCum sunt lucrurile cu adevărat, nu vom ști, probabil, niciodată, de aceea, aleg totdeauna calea de mijloc, a cărei liniște o caut; și mai cred în ce simt din ceea ce văd!
Cam de multişor a încetat să mă mai mire ceva... Poate doar ceva ce ar fi cum gândesc că ar trebui să fie. Am încetat şi să mă mai las ... deranjată de câte văd sau aud şi care, nu până demult, m-ar fi revoltat. Tot mai rar, tot mai anemic, se trezeşte-n mine răzvrătita. O fi bună sau nu o astfel de atitudine? Poate... Îmi recunosc neputinţa-n lupta cu "morile de vânt" şi singurul mod de a mă feri de ... coparticipare, fie ea şi pasivă, este de a nu-i mai judeca, de a lăsa să treacă totul pe lângă mine... Cred că, până la urmă, se va alege bobul bun de cel de neghină...
RăspundețiȘtergereÎmi place prezentarea ta în care ai reuşit să punctezi mai multe aspecte de nedorit, decât cele care au suscitat atenţia prin comentarii! Lăsând la o parte ceea ce te-a nemulţumit, mă bucur că ai avut ocazia de a petrece frumos cu rudele, să te bucuri de aceste zile frumoase!
Danielle,
RăspundețiȘtergereMulțumesc, nu doar pentru remarcă!
Dacă ne gândim la parabola despre bobul de grâu și neghina, sigur că în câmpia lumii, binele și răul coexistă, rădăcinile lor se întrepătrund.De multe ori este chiar imposibil să le mai separi..dacă vrei să smulgi răul, poți mișca din rădăcini binele.
Ce ne rămâne este chiar ce spui- să avem răbdare, iertare , prudență.
Dumnezeu dă tuturor lumină!
Și soare!
O seară frumoasă îți doresc!
Credinta e in mine si chiar daca nu respect intocmai canoanele bisericesti, nu pot intra fara emotii intr-o biserica. Preotii... la urma urmei si ei sunt tot oamnei, iar cand incercam sa-i mai critic, sora mea ma dojenea... nu noi trebuie sa-i judecam pe ei, are cine.
RăspundețiȘtergereCati,
RăspundețiȘtergereAm deschis Biblia, la întâmplare, uite ce am citit-Cartea a doua Paralipomena, cartea cronicilor, capitolul 33//32-33 33„Dacă ai ceva de spus, dă-mi răspuns, căci dorința mea este să-ți dau dreptate”.
"Crede si vei fi cercetat, incercat,acceptat"
RăspundețiȘtergereL-am incadrat ca si citat; poate va deveni...
@Daurel,
RăspundețiȘtergereȘi dacă lectura atentă a fost,
Citatul îl vom ști pe de rost.
Mulțumesc!
Gina:
RăspundețiȘtergereLe Multi Ani cu intarziere de Sf. Gheorghe!
Irina,
RăspundețiȘtergereÎși mulțumesc frumos pentru gândul bun!