când rătăcim pe căi umblate

Tot căutând un sens în plus,
Gândiți-vă c-odată-i- Paște,
Pe care Domnul L-a adus...„Ionel Muscalu//
Trăim în cea mai frumoasă dintre lumile posibile, zicea, cu câteva secole în urmă ,  un învățat.
O lume în care  cele mai multe dintre evenimentele cărora le suntem contemporani, din păcate, se învârt în jurul banilor și al unei goane teribile pentru a avea. 
Cu orice preț...

 Înghesuiala a devenit , cumva, organică, apostrofarea , insulta, degetul arătat pătimaș duc viață bună cu bășcălia, aroganța și vorba spusă  de sus.
Cam asta  tot văd.
Orice ar fi, diseară se cântă Prohodul, se împart flori din altar, semn că, încă,  ni se acordă credit  în bunătate .
Voiam să scriu altceva,  să povestesc ce am înțeles eu , citindu-l pe Grid Modorcea , prin corespondență din New-York

http://ziarero.antena3.ro/1303332829-Prin_suferinta_spre_Inviere

În chiar clipa asta, s-a întâmplat ceva . Ceva atât de special, că nu pot  să nu mă răsfăț- a sunat poștărița !
Îmi cer scuze de la cel care mi-a însorit dimineața că sunt o lăudăroasă,  nu contează că se înnorase cerul, că burnița își începuse mersul !

Lumea este frumoasă!

 Se scrie și se citește poezie adevărată!
 În  Ostatic la ferestrele vieții, Ionel Muscalu  adună cuvintele care „se visează ziua și se dumiresc noaptea ...
 Asta la om, asta la paseri!
Cuvintele  nu-s de aur au de platină,
Cuvântul aur  fiind atât de scurt,
 Cât și apa , cât și cer și aer,
Iar cuvântul diamant  fiinf șlefuit,
 Ca de aer pasărea  zburătoare,
Nu zburătăcitoare,
 Ci cea  coborâtoare din soare
În clepsidrele noastre a clipe
La timpul trecut,
Cuvintele obișnuite se duc,
 Cele importante trecând,
 Nu în viitor,
 Ci prin ziceri și combinații
 De alte și alte  mâini generații!
O carte frumoasă,  un buchet viu  de gânduri,   întrebări cu și fără răspuns,  dezamăgiri,  speranțe- Ostatic la ferestrele vieții
 Darul tău mă onorează  , Ionel Muscalu!
http://ionelmuscalu.blogspot.com/2011/04/prezentarea-din-stirile-valahia.html!!