anii și banii aduc fericirea?

Citisem într-o publicație că, în urma  unui studiu, realizat pe un eșantion de 80.0000 de persoane , publicat într-un ziar spaniol, de ce oare, nu la ei?   mai mulți cercetători  de la Universitatea din  Warwich, departamentul Psicologie,   au ajuns la concluzia  că oamenii sunt mai fericiți, dacă au bani mai mulți decât cunoscuții/vecinii/colegii/prietenii lor.

Justificarea ar fi că , în orice moment,  cine are bani   mai mulți își poate achiziționa , imediat,   un autoturism mai performant decât al cuiva cunoscut,  care ar avea aceeași marcă, de exemplu . 
Sau , dacă vecinul își face concediul la Varna, el poate  pleca la Nisa.
Înseamnă că fericirea ta  depinde de banii  altuia... 
Cum rămâne atunci cu morala ?//

Mă și gândeam la chestiunea asta, când, la aparatul de radio al taxiului  în care mă întorceam de la gară, aud altă știre.

Tot englezii,  cercetând același fenomen , au aflat  ceva cu totul diferit. 
De data asta n-am reținut nici măcar orașul în care s-a efectuat cercetarea, nu puteam să scot repede un creion și să notez, pentru că  șoferul ar fi intrat la idei..  știrea sună cam așa: adevărata, marea fericire, se trăiește între 85  / 90 de ani. 
Concluzia vine  tot în urma unui experiment, iar argumentele sunt - până la 20  de ani, omul este cam nehotărât, adică nefericit. 
De la 20  la  45 de ani  , este mult prea stresat- muncește pentru carieră/familie/ stat/, plătește datorii, face economii..
Nu are timp să se gândească la propria-i fericire.

 Perioada  următoare- 45- 80  de ani- nu a fost luată în seamă, chiar n-am înțeles din ce motiv.

Dar , foarte important este argumentul în favoarea fericirii octogenarilor, pe la noi  câți or  supraviețuind?   
Cercetătorii spun că la această vârstă, oamenii știu să trăiască fericirea.  
Dacă au o stare bună de sănătate, la ei, îmi zic în gând,  apreciază fiecare clipă, ca și cum ar fi ultima, adaug, tot pentru mine,  amintindu-mi ce ziceau strămoșii noștri.

 Trebuie să închei, rămânând într-o notă vioaie.
Neapărat!
Așa mi-a recomandat  John,   român , bănuiesc , stabilit  în Regat  , citindu-mi postarea cu prințesele, în care vorbeam despre lady Diana. Îmi spune că îi place, dar vrea ceva mai optimist.

Nu știu dacă piesa găsită este convingătoare, ar mai fost o variantă, în care protagonișii aveau  vârsta recomandată de englezi..  am preferat-o pe cea de față..

 p.s. tu ce zici ? cum o fi cu fericirea?