cel încet la mânie

prețuiește mai mult decât un viteaz;  cine este stăpân  pe sine prețuiește mai  mult decât cine cucerește cetăți.”
 Solii către tineret, Ellen G. White

Nu avem răgaz deloc, prea ne presează toate. 
 Uite, eu îmi încep ziua cu o poveste,  îți faci vreme  să asculți?

 Se zice că  era odată un băiat rău, atât de rău, că tatăl lui nu știa  cum să-l mai aducă pe drumul cel bun.

Într-o dimineață, i-a dat fiului  o cutie, în care  pusese multe cuie. Băiatul nu prea înțelegea  ce  ar trebui să facă.

 Privindu-l în ochi, tatăl i-a spus că,   de  fiecare dată când   își va pierde cumpătul,   să bată câte un cui în ușa dinspre  grădină..

În prima zi, treizeci și șapte de cuie au fost înfipte în ușă. Au urmat zile în care tânărul tot bătea, cu îndârjire,  piroane  în lemn.

După  un timp, ceva s-a schimbat în atitudinea lui- de la o zi la alta, numărul cuielor  bătute în ușă  a început să scadă. 
A înțeles, fără  să-i spună cineva, că  nu este  chiar imposibil  să-și controleze pornirile agresive.

Într-una  din zile, n-a mai bătut niciun cui.

Mândru, i-a spus tatălui  că în ziua respectivă  n-a mai simțit   ură și revoltă, că  a putut să se controleze,  fără să se manifeste în vreun fel .

Bătrânul l-a ascultat și, arătându-i  ușa , i-a cerut  ca în fiecare zi, în care nu-și mai iese din fire, să scoată câte un cui.

 A trecut vremea,  cuiele au dispărut, unul câte unul.

Tatăl s-a bucurat. Și când fiul aștepta laude, i-a spus:

-Te porți din ce în ce mai bine, dar,  uită-te la ușa asta, vezi câte răni are?

Niciodată nu va mai fi ca înainte.

Când faci cuiva un rău,  lași  în urmă o rană adâncă

Poți înfige, voit sau din întâmplare, un cuțit în sufletul oricui. Îl poți scoate imediat, poți să ceri iertare, totuși , rana rămâne.

Care ar fi morala?
Cuvintele pot răni la fel ca lovitura de  cuțit.

p.s. ai (fost) rănit  prin  forța cuvintelor?