duminică, 16 decembrie 2018

Despre părintele unui domeniu academic nou



( în ziua a  VI-a  de  prezentat o carte  bună!)
”O mașină  poate  gândi  fără să fie  nevoită  să arate ca  noi”.

Sunt unele  cărți, a  căror lectură  aș vrea  să  se termine cât mai târziu, dau  pagina  cu  un fel de  mângâiere, mă las  cuprinsă  de o stare  greu  de  numit, dacă plouă este perfect!
   Cum ar fi putut să se întâmple altfel,  când am citit„Agonia  Lui  Turing”, de   David  Lagercrantz?
  Despre scriitor  nu știam nimic, despre matematicianul celebru , auzisem, desigur.
Nu este  un roman polițist,  este o carte bună și   frumoasă,  despre un destin  extraordinar.Despre  o viață  făcută din prea multe numere și secrete.
„Personal, cred că spiritul este ,de fapt, etern legat de materie, dar sigur nu de același fel de trup ... în ce privește natura legăturii între spirit și trup, consider că trupul [poate] ține un «spirit», cât timp trupul este viu și treaz cele două sunt strâns legate. Când trupul doarme, nu pot ghici ce se întâmplă, dar când trupul moare, «mecanismul» trupului care ține spiritul dispare și spiritul găsește un alt corp mai devreme sau mai târziu, poate imediat..”Turing a refuzat  să creadă  că inteligența este ceva specific numai oamenilor, „ceva care  poate  să apară doar în ceea   seamănă foarte  bine cu o porție de terci....„

În   7  iunie 1986, exact la  32  de ani, de la    moartea  savantului Alan Turing, gânditorul  obsedat de ideea  că  inteligența umană  este mecanică și  calculabilă, cum ar fi un șir lung de  numere, Universitatea  din  Edinburgh a organizat o conferință despre geniul  dornic   să construiască  o  mașină care  să poată învăța din propriile greșeli, prin comparații  cu ultimele cercetări din domeniul inteligenței artificiale. 
Organizatorul  adunării a fost profesorul de  științe computaționale la Universitatea Stanford,  Richard  Douglas.
 Invitat   de onoare, Leonard  Corell, polițistul care a anchetat   cazul morții,  matematician , el însuși  doctor  onorific al  Universității din  Edinburgh.
”Simbolurile sunt niște instrumente înșelătoare. Un scriitor  trebuie să le lase pe  seama  cititorului...O să vă mărturisesc  că am  de multă vreme   un viciu. Visez  cu ochii deschiși. Sunt cel mai  înverșunat  visător  dintre cei pe care i-ați văzut.
 Singura  problemă este că  la  șaizeci de ani  e greu să te gândești la viitor și să spui: `C\nd o s[ ]mplinesc  șaptezeci de ani o să apară și marea realizare, iar după ea  și contractele   la  Hollyood.
 Așa că eu visez la trecut.
Îmi imaginez o mașină a timpului cu care călătoresc  înapoi, în strada Adlington.
Dar, în loc  să ajung acolo  pe 8 iunie 1954, așa cum s-a întâmplat, ajung  pe  7 iunie...„
”Dragă Allan, îți cunosc viața  mai bine decât ți-ai putea imagina și, crede-mă, știu  că  te-au otrăvit  paranoia și prejudecățile, dar, într-o zi, o  să ținem o conferință la  Edinburgh, cu sute  de oameni importanți   care au cercetat lucrările tale și uite, Allan, uită-te la asta, uite mașina universală, COMPUTERUL, cum îi spunem noi astăzi„.

Tu  mai crezi că „Agonia lui  Turing”este o carte polițistă?

2 comentarii:

  1. https://ro.wikipedia.org/wiki/Alan_Turing

    RăspundețiȘtergere
  2. „Matematica este considerată frumoasă tocmai pentru că își este suficientă sieși. Nu trebuie să se slujească decât pe ea însăși.„
    David Lagercrantz ”Agonia lui Turing”, pagina 186

    RăspundețiȘtergere