duminică, 14 iunie 2009

viatza la tzara














17 comentarii:

  1. Si ai mei sunt plecati pentru o perioada undeva pe langa TG Jiu. Avem acolo o casa de vacanta, aproape de munte, Plimbari la greu prin padure si am o placere deosebita sa imi culeg singura murele, cutreieram padurile. Vis...
    Acum mai am niste proiecte si stau acasa singurica dar vine si ziua dezmatului de cutreierat. Inteleg ce au insemnat pentru tine aceste zile. Imbratisari.

    RăspundețiȘtergere
  2. nu se compara cu nimic. doar cu mirosul firului de iarba, cu tacerea din linistea inserarii, cu tineretea fugind calare...
    la tzara aerul ne face sa traim mai intens...

    RăspundețiȘtergere
  3. pe mine ma apuca plansul....cat de dor mi se face de casa strabunicilor, acolo mi-am petrecut eu vacantele, pe Valea Frumoasei
    fericita esti sa poti merge in fiecare sfarsit de saptamana intr-un colt de rai unde raul si iarba iti spun povesti si caii le duc apoi copiiilor

    RăspundețiȘtergere
  4. Mi-e dor de ţară. Sunt un personaj fără ţară, fiindcă bunicii s-au dus, casele de la ţară au fost vândute, legătura cu originile s-a cam rupt... Păcat...

    RăspundețiȘtergere
  5. Gust zilnic din saracia si necazurile ei, din frumusetea si cinstea ce ti le ofera.
    ferice de cel ce stie sa-si aplece ochii spre fruntea celui ce cu sudoare-si lucra ogorul!

    RăspundețiȘtergere
  6. E frumos Gina,dar pe mine nu ma atrage...Poate din comoditate,nu stiu de ce,aman mereu plecarea...

    RăspundețiȘtergere
  7. Buna dimineatza, Geanina!
    Cred ca este ideal sa ai undeva o casutza, care sa te ashtepte!
    Cand aveam varsta pe care o ai, nu -mi ramanea vreme pentru asta- erau vremuri atat de tulburi.
    Acum casutza este locul care imi arara originile. Imi da o anume tarie. Si forta. Si blandetze.
    Termina-tzi treburile si du-te in natura!
    Spor la treaba!

    RăspundețiȘtergere
  8. Angela,
    este, de fapt, un alt fel de viatza!
    Chiar este armonie deplina intre pamant, cer , eu, gandurile si trairile mele!
    Intr=o vreme uitasem, se rupsesera . Le-am reinnodat, greu, dar acum exista.
    M-am recompus.
    Poate vorbim odata despre noi si radacinile noastre!
    O zi linishtita!

    RăspundețiȘtergere
  9. Gala, m-am gantdit la tine, in timp ce adunam imagini. De acolo, ele pot insemna ceva- acel ceva bucolic, idilic. De aici , inseamna si asta, dar si latura aspra a unei realitatzi care se zbate pentru a-shi pastra fiintza.
    Sunt putzini tzarani. Si multe fiintze fara identitate. Doar locurile au povestea lor.
    Pasarile canta aceleshi triluri, ziua incepe mereu la aceeashi ora , dar soarele este mai fierbinte.Deseori, frige!
    Serile sunt superbe!
    Merita sa traieshti armonia!

    RăspundețiȘtergere
  10. Cris, a fost o vreme, cand ma simtzeam, cum spui tu, fara tzara!
    In nishte momente aiurite, am instrainat casa parinteasca. Am comis , poate, cel mai grav pacat, cea mai mare gresheala fatza de memoria parintzilor. Am simtzit asta, mai ales, cand am citit poezia lui Grigore Vieru- Casa parinteasca.
    Apoi, am reinnodat nishte fire, in alta parete- nu au legatura cu fiintza mea, nici cu radacinile mele, dar inseamna ceva.
    Aici, in diminetzi cu multa roua, simt firul ierbii, aud pasarile , iar seara aud linishtea.
    Este o alta lume, cu asprimea ei, dar cu multa poezie, o poezie pe care n-o intzeleg prea multzi..

    RăspundețiȘtergere
  11. Paul, daca ai rezistentza si crezi ca pamantul si tu traitzi in armonie, indiferent de greutatzi, potzi invinge!
    Nu dau sfaturi. Eu iau lucrurile asha cum sunt!
    O zi buna!

    RăspundețiȘtergere
  12. Elite, este greu sa reinnozi firele. Si timpul este dushman.
    Cred ca doar dupa ce nu-l mai simtzi stapan, se va putea altfel.
    Totushi, viatza la tzara este deosebit de frumoasa!

    RăspundețiȘtergere
  13. Frumoasă e, cu adevărat, viata la tară.

    RăspundețiȘtergere
  14. La tară e, cu adevărat, minunat. Stiu ce înseamnă să idealizezi, dar tot spun că e asa. Poate fiindcă aminteste de vacantele din copilărie, poate fiindcă e mai mult loc.

    RăspundețiȘtergere
  15. Da,Calin, imaginile , fie poetice, fie fotografice , idealizeaza.
    Totushi, viatza , acolo, are are repere- fara aglomerari, fara goana nebuna catre.../
    Oamenii se grabesc dimineatza, unii poate ca sunt trishti, dar aud cantecul pasarilor, un latrat de caine sau vocea vreunei vecine; in orash, toate zilele par la fel..
    Nu este mereu frumoasa viatza la tzara, dar are o anume poezie; si bucuria ,si tristetzea au alta infatzishare; asha simt!

    RăspundețiȘtergere
  16. Buna Gina am ajuns si eu in vizita.
    Manon nascuta la oras ar trebui sa nu stiu de-astea. Culmea ca am un suflet de taranca in mine de nu-i adevarat. Taica-meu avea curte. Acolo am crescut animale, legume, furam nuci, aveam prun. Pentru mine era paradisul. Pozele tala ma ung la suflet. Asa este cum spui acolo timpul are alta masura. Poate o sa am si eu acest noroc sa ma asez la o casuta la margine de padure. Sa am animalute si un pui de gradina.

    RăspundețiȘtergere
  17. Manon, sa-tzi ajute cel de sus sa-tzi faci casutza- este minunat sa te rupi de viatza la bloc!
    Rasaritul si apusul de soare sunt momente de un farmec deosebit. Macar pentru atata frumusetze si linishte merita efort!
    Sunt si altele- cum spui - sa vezi inflorind pomii, sa vezi crescnd legumele sa auzi firul ierbii crescand.
    Eu stau in casutza 3-4 zile pe saptamana; n-am incercat mai mult, dar imi place!
    O seara frumoasa!

    RăspundețiȘtergere

Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.