fara ghilimele

Tot mai des, in imprejurari cam nepotrivite, aud- cine nu are batrani sa-shi cumpere.


Mi-au venit in minte.
Pentru ca erau buni, frumoshi si nu voiau sa shtie ca lumea se imparte in tineri si batrani.
Erau ei.
Atat.

Le spuneam simplu: mosh Andrei si tusha Vasilina. Nu ne erau rude . Erau vecini. Locuiau peste drum de casa noastra.
Mosh Andrei era nevazator din nashtere.Tusha Vasilina il purta numai in alb- era singurul pe care il tzin minte imbracat asa. Panza din care erau facutzi , atat pantalonii, cat si camasha, peste care ishi punea o curea neagra, era tzesuta in casa. Din canepa toarsa subtzire si tzinuta in leshie, sa se inalbesca si sa se faca moale.
Toata ziua , el impletea maturi: mici -pentru periat hainele, mari - pentru casa . Facea si maturi din nuiele , pentru curte. Lucra fara sa vorbeasca.Se dusese vestea despre meshteshugul lui , asha ca maturile aveau mare cautare.
Seara canta la clarinet. Nu shtiu cine i-l cumparase. Shtiu doar ca sunetele , cand triste, cand vioaie, ma incantau si abia ashteptam sa le ascult. Am adormit de multe ori, acolo, in casutza lor, cu ferestre de inaltzimea clarinetului, in timp ce ai casei ma tot cautau.

Mos Niculaie era meshter- potcovea caii tuturor satenilor, repara o sapa, punea spitze unei biciclete sau incuietori la portzi. Altoia pomi- in forma de T. Ne da vara nishte prune mari si gustoase, pere galbene si moi. Ingrijea cu mare dragoste " gradina boieresca".
Nu intelegeam pe atunci de ce i se spunea boiereasca, am aflat mai tarziu. Era o livada mare cu multi ciresi. Il insotzeam , de multe ori , cand"oblojea" rana cate unui ciresh batran sau rotunjea coroana vreunuia tanar.
Eu il ajutam cum puteam, pentru ca miercuri seara imi da voie sa ascult, la radioul lui cu galena , teatru radiofonic pentru copii. Am ascultat prima oara- mai apoi a cumparat si tatal meu un aparat mic- "Per Gynt".
Intr-o seara tusha Dumitra m-a chemat pe la ei. Am intrat tustrei in "odaie". Dintr-o cutie mare, mosh Niculaie a scos o mashinarie cu palnie , a invartit o manivela si au inceput sa se auda niste sunete minunate. Am ascultat la gramofonul lor voci despre care aveam sa aflu mai tarziu multe poveshti: Maria Tanase, Ioana Radu, Maria Lataretu.

In capatul ulitzei, la doua gospodarii de noi, era o casa mare, cu ferestre luminoase, din care radeau, in toate anotimpurile, garoafe rosii, de ghiveci, ingrijite de coana Vetuta- o doamna cu coc si cu papuci usori, de catifea.
Domnul Ionel lipsise o vreme, se vorbea in soapta despre asta-fusese la canal. Fratele lui traia in Baragan). In casa lor am vazut prima biblioteca adevarata. Mi-au imprumutat multe cartzi. Cate una. O inveleam intr-o foaie de ziar , nu indoiam foile . Puneam un semn lucrat in casa, pe panza de etamina , cand imi intrerupeam lectura.
Domnu' Ionel purta halat de casa. Avea mustatza si par lung, argintiu, pe care il pieptana uitandu-se in oglinda mare de langa biblioteca.
Cand nu duceam cartea la timp, ma privea aspru si ridica amenintzator un deget. Dumnealui mi-a spus primele cuvinte in limba franceza si in germana. Din cand in cand, imi cerea caietele de teme, se uita , dar nu spunea prea multe vorbe. Intelegeam ca nu sunt gresheli.
Odata, cand a venit vremea sa dau examen de admitere la liceu, i-a spus tatalui meu , care se cam impotrivea, din cauza banilor, ca greseshte mult daca nu ma ajuta.

Cum ash putea uita vreodata fiintzele acelea minunate, care mi-au dat- fara sa le cer- atat de mult din frumusetzea sufletului lor de OAMENI?